Imprimati articolul

Elena Cozîltea

Cu voce caldă şi plăcută, Elena Cozîltea le aduce cărăşenilor în cântec frumuseţea zonei Ilidiei, de la sud de Oraviţa, locul copilăriei sale de pe râul Vicinic. Urcă pe scenă împreună cu Ansamblul „Semenic“ din Reşiţa, dar este mai mult profesoară de muzică decât vedetă folclorică. Aceasta pentru că, deşi şi-a dedicat întreaga viaţă pasiunii sale, muzica, a debutat ca artistă la maturitate.

Nu cântă pentru a fi vedetă ori pentru câştig. Cântecul este fiinţa şi fericirea ei. Atunci când cântă se simte „la ea acasă“, în lumea frumoasă din satul copilăriei. De mică a avut înclinaţii muzicale, moştenind glasul bunicii, o bună cântăreaţă în strana bisericii.

Tot de la ea a învăţat primele melodii. Din Ilidia a cules piesele ce-i alcătuiesc repertoriul, de la bătrânul rapsod Afrim Murgu. A studiat 8 ani vioara, iar după liceu a continuat studiile muzicale la Timişoara. În timpul facultăţii a cântat în Ansamblul Studenţesc „Doina Timişului“ alături de Petrică Moise, Liliana Lavu Badea, Niculina Merceanu, Dorin Cuibaru, sub îndrumarea exigentului profesor de folclor Odrobot.

Stabilită după repartiţie în Maramureş, şi-a întrerupt cariera artistică, dar a continuat să facă folclor cu elevii. După 20 de ani s-a reîntors în Caraş şi s-a stabilit la Reşiţa. Este profesor de teorie-solfegiu la Liceul de Artă din localitate, foarte apropiată de elevi, cărora le cultivă dragostea pentru muzica bună.

Fiind membră în jurii la diverse festivaluri de folclor bănăţene, a remarcat cu regret că sunt din ce în ce mai puţin copii câştigători din judeţul său. Speră ca vocile bune să nu se piardă, aşa cum s-a întâmplat cu rapsozii din sate, cei care erau adevărate surse de tradiţii pentru tineri. Regretă că se pierde viaţa satului aşa cum o ştia ea cândva, plină de evenimente.

Astăzi mai există doar „Rugă“, sărbătoarea satului, când vin acasă şi cei plecaţi în lume. Ca interpretă populară s-a relansat în 2004, impulsionată de prietenii ce-i apreciau calităţile vocale şi de cei doi fii, în emisiunea „Debut 50 plus“. După ce a parcurs toate etapele cu Premiul I a devenit laureată a acestui concurs. În urma succesului care i-a atestat valoarea artistică, a editat în 2005 CD-ul „Aş fi vrut, lume, să-ţi cânt“.

Piesa cea mai dragă este brâul „Satul meu de lângă munte“, în care se regăseşte toată dragostea şi dorul interpretei pentru superba zonă natală. Fiind sufletistă şi romantică, apreciază doinele şi interpreţii care prin cântec ajung la sufletul omului, precum marea doinitoare a Banatului, Ana Munteanu, dar şi pe Laura Laurenţiu şi Ramona Viţa. Poate pentru că greutăţile nu au ocolit-o, cântă nostalgic, aproape trist, repertoriul său vibrând în sufletele bănăţenilor. În 2007 a lansat, împreună cu Nicoleta Garoiu, un CD cu muzică religioasă şi pregăteşte un altul de colinde.

Trăind într-o lume modernă, dominată de viteză şi pragmatism, Elena Cozîltea ne dăruieşte, cu talent şi profesionalism, tuturor nostalgicilor îndrăgostiţi de autentic o muzică în care ne regăsim identitatea.

Narcisa DOHANOV
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.17, 1-15 SEPTEMBRIE 2007

֩ Comentarii