Integrarea în viziunea lui...Valentin-Mihai Bohatereţ

„Odată cu intrarea în Uniunea Europeană, ne aşteaptă transformări esenţiale în toate structurile societăţii.“
doctor în economie Valentin-Mihai Bohatereţ

După ani de zile de tatonări şi tratative, România îşi va relua peste câteva zile doar locul de drept în Uniunea Europeană. Ce se va întâmpla în continuare după ce am sărbătorit cu fastul cuvenit acest, fără îndoială, moment istoric? Iată o întrebare pe care şi-o pun mulţi dintre concetăţenii noştri. Sigur, e vorba despre cei care, lucizi, nu-şi închipuie că, odată cu aderarea la marea familie europeană, va curge, chiar de la început, lapte şi miere.

Între aceştia, şi interlocutorul nostru, domnul dr. Valentin-Mihai Bohatereţ, coordonatorul Colectivului de Economie Rurală din cadrul Institutului de Cercetări Economice şi Sociale „Gh. Zane“ al Academiei Române, care nu se îndoieşte că intrarea în Uniunea Europeană este un moment foarte greu pentru că trebuie să ne adaptăm cerinţelor impuse, deloc puţine şi uşoare, iar aceasta poate avea efecte uneori imprevizibile.

Dar toate acestea pot şi trebuie depăşite şi nu este deloc de acord cu cei care, din necunoaştere, din temere sau din prea puţină înţelegere, încearcă să găsească tot felul de cusururi acestui moment istoric. „Un lucru este însă cert: intrăm cu nava, numită România, într-o ceaţă extrem de densă, dacă pot spune astfel, şi sunt previzibile o serie de modificări foarte rapide la nivelul administraţiei, a societăţii civile, a indivizilor chiar, şi e foarte greu să prevedem ce se va întâmpla.“

Rep.: Probabil că, din păcate, în agricultură se vor petrece cele mai importante schimbări.

V.M.B.: În acest domeniu, de regulă, luăm în discuţie problema exploataţiei agricole. Or, ceea ce trebuie să facem acum cu prioritate este limpezirea structurii juridice de proprietate şi, pornind de aici, trebuie să gândim că spaţiul rural nu înseamnă numai agricultură.

Gospodăria ţărănească în România are şi va avea în continuare funcţii multiple: cea de subzistenţă, dar şi cea economică ori comercială, în condiţiile impuse de reglementările comune ale pieţei europene.

V.M.B.: În primul rând se va activa piaţa funciară, în al doilea rând vor exista pârghii economice şi legislative – unele dintre acestea au şi apărut – care vor contribui la dezvoltarea satului românesc. În mod accelerat, populaţia activă rurală va scădea, din cauza capacităţii de absorbţie a serviciilor din structurile urbane, cât şi prin posibilitatea de export a forţei de muncă; acest din urmă aspect este deosebit de evident chiar înainte de intrarea în Uniunea Europeană.

Pe de altă parte, procesul natural de îmbătrânire a populaţiei atrage după sine şi scăderea posibilităţilor de lucru în gospodăria proprie. De aceea, eu cred că apariţia cooperativelor, a asociaţiilor, a unor sisteme pe baze de servicii, vor duce firesc la creşterea exploataţiilor agricole.

Nu discutăm aici despre exploataţiile comerciale. Cine face business în agricultură va şti să-şi cumpere pământ, să arendeze şi, eventual, să-şi compacteze tarlalele. În cazul dat, noi avem în vedere mica gospodărie ţărănească şi, vă mărturisesc, că nu-mi place formularea potrivit căreia noi avem nu ştiu câte milioane de ferme. Nu. În România există circa 4,3 milioane de gospodării individuale, din care aproximativ 3,7 milioane sunt gospodării ţărăneşti, iar restul sunt proprietăţi cu proprietari absenteişti, care nu mai au nicio legătură cu pământul respectiv decât prin titlul de proprietate.

Cât priveşte soluţiile vizând dezvoltarea spaţiului rural, eu cred că cele adoptate sunt specifice fiecărei ţări. Aşa stând lucrurile, România şi Bulgaria vor trebui să-şi găsească căi proprii de dezvoltare rurală.

După părerea mea, în ţara noastră viitorul aparţine micului întreprinzător agricol cu proprietăţi între 5 şi 15 ha şi exploataţii între 10-30 ha. Acestea vor fi fermele reprezentative ale României în următorii 10-15 ani.

Sigur, există şi marile exploataţii de mii sau poate chiar zeci de mii de hectare. E clar că cel care îşi permite, aşa cum spuneam, un asemenea business are mijloacele s-o facă şi este bine că, astfel, se lucrează suprafeţe care rămân de cele mai multe ori pârloagă. Eu însă am mari rezerve şi cred că exploataţiile gigant nu sunt specifice României.

֩ Comentarii

֩ Comentarii

--> Click aici pentru a adauga un comentariu