Home   Despre noi   Abonamente   Video   Articole   Oferte   Anunturi   Newsletter   Agro Business   Contact   Arhiva

Imprimati articolul

Săru’ mâna, domn’ ţăran!

Mă întreb de multe ori în mintea mea cotrobăitoare printre iţele atât de încâlcite ale cârmuitorilor, că nu ştii când spun drept sau mint, oare va fi vreodată dreptate pentru… talpa ţării? Adică pentru ţărani, a căror vină e, poate, doar că există.

Ascultam într-una din zile o intervenţie, pe un post de radio, a unui politician care, întrebat fiind de redactorul emisiunii ce viitor au ţăranii, cu referire la un anumit context, a răspuns sec: „Care ţărani, domnule? Nu mai avem ţărani. Şi ăia puţini câţi mai sunt vor dispărea. Lumea merge înainte, vom avea fermieri, meşteşugari, nu ţărani în viitorul apropiat.“

Stupefiant răspuns. Aşteptam de la un om politic altă opinie referitoare la acest subiect, dar se vede treaba că, asemenea multora ca el, este rupt de realităţile ruralului românesc, de viaţa grea a oamenilor satului.

Nu doresc să intru în polemică cu acei politicieni ai vremurilor noastre, ce se afişează pe sticla televizorului sau la difuzorul posturilor de radio spre a face asemenea afirmaţii. Grav este că dinspre structurile oficiale se aud tot mai multe voci şi se întreprind tot mai multe acţiuni care induc ideea că agricultura românească se va metamorfoza peste noapte într-una de tip european. De parcă Ion s-ar putea scula a doua zi Gheorghe, un om cu alte mentalităţi, capabil dintr-o dată să scoată bani din piatră seacă.

Să nu uităm că europenilor le-a trebuit o jumătate de secol pentru a construi fermele agricole de astăzi. Acolo, procesul de concentrare a însemnat multe sacrificii de ordin social şi economic, pentru compensarea cărora statele au plătit sume importante. Aceasta este marea problemă, domnilor politicieni!

Satul este un ansamblu foarte complex de mentalităţi, atitudini, relaţii sociale, şi nu o adunătură de lucrători în agricultură, cărora le poţi schimba de azi pe mâine numele în fermieri. Aceştia vor fi poate zece într-un sat, în cel mai fericit caz, însă cu restul ce vom face?

Probabil că respectivii politicieni îşi freacă mulţumiţi mâinile că numărul ţăranilor scade. Iarăşi o socoteală greşită, pentru că de plecat pleacă tocmai cei care ar trebui să rămână. Tocmai aceia care ar fi capabili să devină fermieri. Oamenii activi, cu iniţiativă, care ar putea să dinamizeze dezvoltarea propriilor localităţi.

Lipsindu-le însă puţina cooperare din partea celor care ar putea, şi ar trebui chiar să fie interesaţi să-i ajute, aceştia pleacă să contribuie la dezvoltarea altor comunităţi de cine ştie unde.

Şi toate acestea se întâmplă pentru că cei care ar trebui să contribuie din punct de vedere legislativ şi executiv la viaţa oamenilor nu construiesc legi care să aibă la bază realităţile din lumea satului românesc, ci preiau unele făcute de oameni, nu zic pricepuţi, dar cu alte realităţi la bază.

Iar când legile există, ele nu sunt aplicate. Un exemplu este legea privind instalarea tinerilor la ţară care ar trebui să aibă şi unele îmbunătăţiri de ordin financiar, care să permită constituirea acelor ferme comerciale, de care se face atâta caz în literatura oficială.

Pledoaria de faţă pentru supravieţuirea ţăranului simplu este departe de ideea menţinerii actualelor structuri agrare la sate. Doamne fereşte! Dacă vrem să existăm ca o naţiune agrară importantă în Europa trebuie schimbat din temelie tot ceea ce frânează progresul. Iar aceste frâne sunt multe şi foarte greu de înlăturat. Scenariile de până acum de reformare a agriculturii au marele defect de a fi superbe din punct de vedere teoretic, dar dezolante în practică. Tocmai pentru că nu sunt de aici, ci importate.

Efortul financiar este imens, dar trebuie susţinut, dacă vrem cu adevărat să păstrăm tinerii fermieri şi să nu fim puşi în situaţia de a „importa ţărani“, asemenea altor ţări. Aflat la periferia intereselor politicienilor şi guvernanţilor, ţăranul rămâne în continuare pilonul pe care se clădeşte România modernă. De aceea, în faţa lui ar trebui să ne închinăm cu evlavie. Şi să-l salutam cu respect: Săru’mâna, domn ţăran.

I. BANU
REVISTA LUMEA SATULUI, NR18, 16-30 SEPTEMBRIE 2007

Vizualizari: 1267



֩ Comentarii

--> Click aici pentru a adauga un comentariu




© 2005-2011 REVISTA LUMEA SATULUI