Patriarhul de care avem nevoie > REVISTA LUMEA SATULUI

Atât de multă emoţie a însoţit alegerea noului Patriarh, încât aveam impresia că este iminentă o nouă revoluţie. Ca de multe alte ori, presa a făcut şi acum „din ţânţar armăsar“. Oamenii simpli au privit, sunt convins, cu mult mai multă detaşare. Tam-tam-ul a fost făcut probabil cu speranţa că vor mai slăbi cât de cât din încrederea românilor în Biserică.

Pentru că, trebuie să fim realişti, câţi sunt interesaţi de cine este patriarh? Chiar dacă se declară atâţia creştini, în realitate sunt mult mai puţini cărora le pasă. Şi apoi cine ştie care este rolul patriarhului în Biserica Ortodoxă? Ce ar putea să facă acesta pentru viaţa noastră? Legătura creştinului cu Dumnezeu este sprijinită, prin taine şi prin sfat, de preotul din sat, şi nu de Patriarh. Şi atunci, de unde atâtea temeri?

Poate le e teamă că acest „prooccidental“ ar face prea multe concesii Bisericii Catolice în direcţia ecumenismului. Dar nu conduce singur Biserica, ci împreună cu Sfântul Sinod. Patriarhul nu e Papa, infailibil, adică cu puteri nelimitate. Probabil că se va schimba ceva, dar ca şi creşterea economică o vor simţi doar cei care „ţin aproape“.

O altă emoţie a fost generată de eventuala colaborare, mai mică sau mai mare, cu securitatea a celui care urma să conducă Biserica Ortodoxă Română. Acest lucru mă întristează cel mai rău. Pe de o parte pentru că aceia care, din motive diverse, au fost nevoiţi să-şi păteze conştiinţa, ar fi fost bine să facă o „spovedanie“ publică pentru a ne feri de smintelile de acum şi, pe de altă parte, pentru că privim prea superficial rostul Bisericii şi al preoţilor sau episcopilor.

Ei sunt puşi doar să împlinească pentru noi o rânduială a lui Dumnezeu. Vrednicia sau nevrednicia lor nu afectează Biserica pentru că ea se sprijină pe Hristos care este fără de păcat şi biruitor. Drumul către mântuire este unic şi personal pentru fiecare dintre noi, nu poate fi deturnat de nimeni în afară de noi înşine. Păcatul nu va întina lucrarea ierarhului. Dumnezeu doar se foloseşte de el pentru a ne dărui nouă, credincioşilor, după vrednicia noastră, şi nu a episcopului.

În momentul de faţă avem cu siguranţă acel patriarh de care avem nevoie. Pentru că Hristos are grijă de turma sa şi va îndrepta calea ei către mântuire. Aşa că, popor al lui Hristos, bucură-te, avem un nou Patriarh. Dumnezeu să-l binecuvânteze!

• S-a născut la data de 22 iulie 1951, în satul Dobreşti, comuna Bara, judeţul Timiş.

• Şcoala primară a urmat-o în satul natal (1958-1962), Dobreşti, iar gimnaziul în localitatea Lăpuşnic (1962-1966), judeţul Timiş.

• În perioada 1966 începe cursurile liceale în oraşul Buziaş, pe care le continuă în municipiul Lugoj, la Liceul „Coriolan Brediceanu“ (1967-1970).

• Urmează cursurile Institutului Teologic Universitar Ortodox din Sibiu (1970-1974), unde susţine şi Teza de licenţă în teologie (Noul Testament).

• În perioada 1974-1976 frecventează cursurile de doctorat la Institutul Teologic Universitar Ortodox din Bucureşti, Secţia Sistematică, sub îndrumarea pr. prof. dr. Dumitru Stăniloae. Îşi continuă studiile în străinătate: doi ani la Facultatea de Teologie Protestantă a Universităţii de Ştiinţe Umane din Strasbourg (Franţa) şi doi ani la Universitatea „Albert Ludwig“ din Freiburg im Breisgau, Facultatea de Teologie Catolică (Germania).

• Îşi susţine teza de doctorat la Universitatea din Strasbourg, şi apoi la Bucureşti sub titlul: „Teologie şi spiritualitate creştină. Raportul dintre ele şi situaţia actuală“.

• Între 1980-1988 este lector la Institutul Ecumenic din Bossey, Geneva (Elveţia) şi profesor asociat la Geneva şi Fribourg în Elveţia.

• În 1987 intră în viaţa monahală la Mănăstirea Sihăstria, judeţul Neamţ, cu numele Daniel, avându-l ca naş de călugărie pe Prea Cuviosul Părinte Arhimandrit Cleopa Ilie.

• În 1988 – Conferenţiar la Catedra de Misiune Creştină a Institutului Teologic Universitar Ortodox din Bucureşti.

• Între 1988 – 1990 devine pe rând Consilier Patriarhal, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Timişoarei şi la urmă Arhiepiscop al Iaşilor şi Mitropolit al Moldovei şi Bucovinei.

• A reactivat în 1990 Facultatea de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae“ din Iaşi, unde din 1992 este profesor de teologie.

• A fondat mai multe Seminarii Teologice Ortodoxe; două Şcoli Teologico-Sanitare Postliceale; Academia Ortodoxă „Sf. Ioan de la Neamţ“ de la Mănăstirea Neamţ; Centrul Mitropolitan de Cercetări TABOR;·Centrul Cultural-Pastoral „Sf. Daniil Sihastru“ de la Durău; Centrul de Conservare şi Restaurare a Patrimoniului religios „Resurrectio“ Biblioteca Ecumenică „Dumitru Stăniloae“ din Iaşi; Institutul Ecumenic şi Social-Pastoral „Sf. Nicolae“ din Iaşi; Institutul Cultural-Misionar TRINITAS (Editura Trinitas, tipografie, Radio Trinitas şi Trinitas TV); Centrul de presă „Lumina“.

• A înfiinţat: „Vestitorul Ortodoxiei“, periodic de informaţie bisericească, teologie şi spiritualitate al Patriarhiei Române; „Candela Moldovei“, buletinul oficial al Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei; „Teologie şi Viaţă“, revistă de gândire şi spiritualitate; „Lumina“, primul cotidian creştin din România.

• A iniţiat, sprijinit şi coordonat 14 programe sociale, culturale şi educative.

• A adus relicve sfinte şi moaştele unor sfinţi la Iaşi şi în eparhiile Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei:

• A înfiinţat peste 300 de parohii, 40 de mănăstiri şi schituri, 5 Protopopiate (Iaşi I, Darabani, Săveni, Roznov şi Ceahlău) şi a iniţiat şi susţinut construirea a peste 250 de biserici noi.

• A organizat 15 aniversări, comemorări şi proclamări de canonizare în Mitropolia Moldovei şi Bucovinei.

• A participat la 116 simpozioane, congrese, conferinţe, colocvii sau întruniri naţionale şi internaţionale. A scris mai multe cărţi şi sute de articole.

֩ Comentarii

֩ Comentarii

--> Click aici pentru a adauga un comentariu