Drumul regăsirii de sine > REVISTA LUMEA SATULUI

Anul acesta, postul de dinaintea sărbătorii Învierii Domnului începe la 19 februarie. Ţine 48 de zile, reprezentând perioada de pregătire a credincioşilor înaintea celei mai mari sărbători creştine. Este cel mai important şi mai aspru dintre posturile rânduite de Biserica Ortodoxă.

Prin post se înţelege înfrânarea simţurilor, a gândurilor şi sentimentelor care ne îndepărtează de Bunătatea Divină, de Chipul lui Dumnezeu din noi. Este atât o disciplinare a trupului, cât mai ales a minţii şi sufletului. Majoritatea creştinilor se limitează în post la înfrânarea de la anumite bucate, numite de dulce, deoarece sunt considerate că ne îndestulează trupul şi ne îndulcesc gustul (carne, ouă, lactate, untdelemn).

Nu trebuie ignorate păcatele minţii şi ale sufletului, căci omul nu este doar trup. Trăirea vieţii acesteia este pregătirea vieţuirii pentru veşnicie, unde plecăm cu sufletul şi mintea.
Postul nu trebuie să fie o povară.

Dacă îl simţi aşa înseamnă că nu îşi atinge scopul, acela de a te înălţa la Dumnezeu prin ascultarea de prima poruncă dată de Tatăl Ceresc lui Adam: „să nu mănânci din pomul cunoştinţei binelui şi răului“ (Geneză 2.17).

Şi Hristos a postit 40 de zile în pustiu, dar nu din pricina vreunei patimi, ci pentru a se întări. Şi Sfinţii posteau, căci în faţa postului şi a rugăciunii curate diavolul nu are nicio putere. Acestea sunt scuturile omului în faţa vrăjmaşului. Aceasta este învăţătura lui Hristos prin postul său pentru noi.

La 23 februarie îl cinstim pe Sfântul Mc. Policarp, episcopul Smirnei (Asia Mică). S-a născut în secolul I la Efes, fiind fiul unor creştini bogaţi şi milostivi, născut în închisoare. Părinţii săi, Pangratie şi Teodora, au devenit martiri după ce au fost decapitaţi. Rămas orfan, a fost crescut de o văduvă creştină şi bogată, Calista.

Este renumit pentru milostenia lui către săraci şi pentru faptul că roadele din hambar se înmulţeau. Minunea înmulţirii roadelor a fost prilej de îndestulare pentru săraci. La 20 de ani l-a urmat pe Sf. Apostol Ioan în călătoriile sale, propovăduind şi el ca un apostol. Apoi, trăind pe lângă Episcopul Smirnei, i-a urmat în scaunul episcopal. Prin minunile de la sfinţirea sa, Dumnezeu a arătat că este „ales“.

A slujit cu dragoste lui Hristos, adunând mulţi oameni la credinţă. Împăratul Marcus Aureliu, începând persecuţiile împotriva creştinilor, a cerut omorârea lui Policarp, „tatăl şi ademenitorul tuturor creştinilor din Asia“. Condamnat să fie ars de viu, flăcările nu l-au atins şi a sfârşit înjunghiat. După 86 de ani de slujire lui Dumnezeu, acest fiu de mucenici a intrat în rândul martirilor.

֩ Comentarii

֩ Comentarii

--> Click aici pentru a adauga un comentariu