Imprimati articolul

Parastasul ca performanţă

Oficialităţile locale anunţau cu turle şi trâmbiţe, ca o mare realizare post-decembristă, vânzarea prin licitaţie publică a bunurilor imobile Biobaza de cercetare din Sângeorgiu de Mureş, aparţinând Staţiunii de Cercetare-Dezvoltare pentru Creşterea Bovinelor.

Anunţul Ministerului Economiei şi Finanţelor - DGFP Târgu Mureş nr. 429/17 mai 2007 împlineşte, în fapt, dorinţa directorului staţiunii, Ioan Oroian, de lichidare prin schimbarea destinaţiei a celei mai moderne baze ştiinţifice şi biotehnologice în domeniul creşterii şi exploatării taurinelor din ţară.

Dispariţia celei mai performante staţiuni de cercetări zootehnice din România, apreciată în străinătate, a fost anunţată încă din 2005 printr-o declaraţie categorică şi vulgară chiar de către directorul staţiunii, doctor în creşterea castorilor, care la vremea respectivă a ţinut să dea o declaraţie fulminantă în presa locală pe care o redăm integral:

„Vreau să transmit celor care nu mai pot de grija Biobazei că economia de piaţă a început să funcţioneze şi în România, fapt ce ne obligă să ne orientăm spre activităţi rentabile.“
Probabil, cu acordul Academiei, Biobaza va fi vândută sau închiriată pentru alte activităţi decât cele zootehnice. Clar?

În loc de embrioni, sicrie şi coroane

Să ai un patrimoniu de peste 500 ha de teren agricol în lunca Mureşului, peste 200 de vaci provenite din cel mai valoros nucleu al rasei Bălţata românească din ţară şi să dai primul ordin după instalarea ca director (în condiţii discutabile) să fie depozitat un strung şi o maşină de găurit în  pavilionul de transfer de embrioni, să închiriezi o clădire amplasată în dreptul intrării principale a staţiunii unui magazin de pompe funebre, având expuse la vedere sicrie şi coroane, echivalează cu o blasfemie.

Schimbul falimentului profesional şi managerial a fost ridicol. Scoaterea la licitaţie publică a întregii Biobaze şi a Fermei nr. 1 a avut ca început vânzarea gheretelor portarilor, în prezenţa portăreilor chemaţi aici pentru recuperarea de datorii neonorate. Licitaţia a constat în vânzarea prin strigare a unor bunuri încredinţate pentru dezvoltarea cercetării ştiinţifice agrozootehnice atât de deficitară în prezent.

Staţiunea din Sângeorgiu de Mureş a fost vizitată de mii de specialişti din ţară şi din străinătate, de crescători de taurine, de absolut toate institutele de învăţământ superior agricol, cu prilejul simpozioanelor naţionale şi al expoziţiilor organizate periodic.
Performanţele ştiinţifice, priorităţi naţionale, privind obţinerea primilor viţei prin transfer de embrioni au atras organizarea de simpozioane internaţionale în acest domeniu de vârf al biotehnologiilor, toate abandonate în prezent (Banca de gene etc.). Totul este închiriat sau scos la vânzare.

În actuala conjunctură, determinată de aderarea ţării noastre la Uniunea Europeană, întâlnirea pe piaţa liberă cu partenerii noştri nu este un simplu exerciţiu, ci o concurenţă dură, care, din păcate, nu este evaluată şi nici pregătită în mediul rural şi, regretabil, nici în cel decizional.

Cine se ascunde în spatele demolatorilor?

În această concurenţă putem intra cu rasele şlefuite la Staţiunea din Sângeorgiu. Noi am reuşit să demonstrăm aici că rasele noastre Bălţata românescă şi Bruna de Maramureş au o valoare biologică egală sau apropiată de a celor de carne (Charoleza, Chianina, Romagnola, Aberdeen Angus, Hereford, Marichiana etc.).

Ceea ce se ignoră este că oamenii de ştiinţă din agricultura noastră sunt echipaţi cu cunoştinţele competiţionale cele mai moderne şi eficiente, oferite de către comunitatea ştiinţifică mondială. De-a lungul timpului, toate aceste cunoştinţe au fost puse la dispoziţia ţăranilor simpli, cu deosebire specialiştilor.

Dacă s-a socotit cumva că Biobaza de la Sângeorgiu nu mai putea avea utilitatea de până acum, de ce oare nu s-a acceptat ideea transformării ei într-un centru de instruire şi transfer tehnologic care, ce-i drept, în România era unic, dar asemenea instituţii funcţionează în toată Europa?

Timp de peste trei decenii, Biobaza a fost un punct de referinţă pentru cercetarea zootehnică. Asta până la apariţia „terminatorului“, care nu a înţeles-o nici ca tânăr absolvent şi nici după îndelungate peregrinări profesionale şi politice.

Asemenea oameni au avansat pe treptele ierarhiei sociale, propulsaţi nu de merite profesionale, ci de abilităţi distructive în spatele cărora se ascund interese financiare meschine, ca să nu spun mai mult. Omul care a semnat decesul Staţiunii de la Sângeorgiu va rămâne în conştiinţa contemporanilor săi ca profanator al ştiinţei, întrebarea este însă cine îl mână în luptă pe individ şi cu ce scop? Pentru că numai de capul lui nu avea curajul să comită o asemenea atrocitate.

Dr. Emil SILVAŞ, membru al Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.17, 1-15 SEPTEMBRIE 2007

֩ Comentarii