Home   Despre noi   Abonamente   Video   Articole   Oferte   Anunturi   Newsletter   Agro Business   Contact   Arhiva

Imprimati articolul

La mintea cocoşului

Cu ani în urmă, de mult, îmi făceam ucenicia în ale gazetăriei, cu alţii de seama mea, la un ziar de tineret. Şi, iată, că vine şi ziua în care unul dintre noi primeşte pricaz să plece în Ţara Oaşului, de unde să transmită un reportaj de la tradiţionalul Târg de fete de pe Muntele Găina. Încântat peste poate, junele coleg aterizează, frumuşel, la Agenţia CFR, îşi cumpără bilet de călătorie şi se îndreaptă către staţia troleibuzului care avea să-l ducă la gară.

În drum însă – şi de aici începe distracţia – îl întâlneşte pe redactorul-şef adjunct al gazetei, un prozator de mare talent şi cu strălucit viitor. „Salut, salut, ce faci, ce dregi, lasă că mai ai până să-ţi plece ţugul, hai să luăm una mică!“ Cum să-ţi refuzi şeful şi, în definitiv, de ce să zici nu, mai ales că acela era recunoscut, în breaslă, pentru faptul că îi plăcea să şi plătească – cum rareori li se întâmplă celor cu funcţii. Mulţumesc pentru invitaţie!

Un păhărel, apoi încă unul. „Aoleu pierd trenul!“ „Las’ că-l iei pe următorul!“
Şi uita aşa, din vorbă în vorbă, timpul trece de parcă nici n-ar fi. Dar... la o adică, de ce să mergi tocmai unde a dus mutu’ iapa, zice şeful, ce rost are! Putem transmite reportajul şi de la Mogoşoaia anunţând că telefonăm de pe Muntele Găina, ascultă ce-ţi spun, n-are rost să-ţi rupi pingele până acolo, eu am fost – precizează cel care avea să devină un mare prozator –, ştiu cum stă treaba. Eu dictez, tu scrii şi apari pe prima pagină, başca primeşti şi o primă babană pentru calitatea excepţională a textului, doar e scris de Mandea.

Cum vorba şefului este, a fost, şi trebuie să fie sfântă, junele reporter cade la învoială, cei doi se înscriu în minunata spirală bahică – auzi expresie! – a unei paranghelii de două zile şi de două nopţi în diferite locaţii, cu lăutarii la ureche şi bacante la vedere. Sarcina redacţională nu este însă uitată, reportajul se transmite, apare pe prima pagină şi va fi savurat de sute de mii de cititori – adjunctul avea condei, nu glumă! Pentru că semnătura îi aparţinea, chit că nu şi scriitura, tânărul ziarist primeşte prima promisă – pe vremuri oamenii se mai şi ţineau de cuvânt.

Marţi dimineaţă însă... în această zi a săptămânii despre care se zice că aduce ghinion, cu cele trei ceasuri rele ale sale, marţi dimineaţă însă... explodează bomba! Primarele din comuna care organiza Târgul de fete de pe Muntele Găina dă, indignat, telefon la redacţie şi, supărat foc, zice: ce târg, care târg, de unde atâta târg? Că la noi a plouat şi plouă întruna, cine mama dracului să urce pe deal şi de ce s-o facă, mai terminaţi odată cu minciunile!

Ce a urmat după această interesantă interpelare poate să presupună orişicine, că doar e la mintea cocoşului.

Morala: Minciuna are picioare scurte, chiar şi la casele mari. Deci cucurigu, boieri mari, daţi punguţa cu doi bani!

Gogu PINTENOGU’
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.9, 1-15 MAI 2007

Vizualizari: 602



֩ Comentarii

--> Click aici pentru a adauga un comentariu




© 2005-2011 REVISTA LUMEA SATULUI