Home   Despre noi   Abonamente   Video   Articole   Oferte   Anunturi   Newsletter   Agro Business   Contact   Arhiva

Imprimati articolul

Noul limbaj de lemn

Poate cel mai la modă cuvânt din noul limbaj de lemn, cel mai uzitat, uneori până la uzură, este cel de manager. În accepţiunea generală el desemnează ,,omul foarte priceput în a conduce“. Chiar pe omul care deţine secretul absolut al succesului în afaceri.
Managerul este ,,cel“ cu meritele, dar mai cu seamă ,,cel“ răspunzător de beţele-n roate ale activităţii dintr-o întreprindere, într-un sector, ramură ori chiar în economia naţională, în general.

S-au scris mii de tomuri, se ţin zilnic mii de lecţii, tot mai mulţi semeni de-ai noştri încercând să obţină calificarea magică de manageri. Nu contează ce-ai făcut, ce-ai învăţat, cu ce te-ai îndeletnicit în viaţa ta de până acum.

Te vrei patron, stăpân aşadar, şi pentru asta trebuie să-ţi scrii în cartea de vizită cuvântul magic ,,manager“. Se atribuie chiar certificate de garanţie, hârtii, patalamale care afirmă negru pe alb că deţinătorul lor este manager calificat.

Aş putea zice, una peste alta, că suntem, am devenit deja, o ,,ţară de manageri“. Ca în superba glumă cu întâmplarea din tramvai, când, un călător călcându-l, din întâmplare, pe bătătură pe un altul, s-a scuzat, grijuliu şi îndatoritor: ,,Iertaţi-mă, domnule manager“.

– Formidabil – a răspuns încântat cel călcat. Ieri am terminat cursul de manageri. De unde aţi ştiut? Chiar se vede pe mine?

– De văzut nu se vede, dar de ştiut se cam ştie. În România, a replicat primul călător, din doi unul este manager. Şi eu nu sunt!“.
Ei bine, parcă vă aud zicând: ,,Şi ce-i cu asta?“.

– Este! Vă răspund la rându-mi. Fiindcă, judecaţi şi Dumneavoastră, cu atâta pricepere şi atâţia pricepuţi, toate ar trebui să meargă strună. Or, vara de afară demonstrează exact contrariul.

1 milion de hectare cultivate cu grâu mai aşteaptă lama secerei.

Şi cum povestea se prelungeşte cam de multişor, spicele plesnesc de nerăbdare, boabele ducând dorul hambarelor încă destul de goluţe. De aici şi pierderile exagerate de recoltă: 1.000-1.500 kg pe ha. Discuţiile în jurul preţului nu contenesc. Rând pe rând, albul devine negru, iar negrul, peste noapte, se preface-n alb.

Manageri recunoscuţi îşi aruncă vorbele peste gard, gest numit implementare. Şi totul, vă mai ziceam parcă, în timp ce vremea nu mai are, ea însăşi răbdare. Încât mă întreb şi întreb: şi totuşi, oameni buni, ce-i acela un manager?

Fiindcă, de jur-împrejurul nostru, se vede cu ochiul liber, numai de manageriat nu poate fi vorba. De mână de om gospodar, adică, spus mai pe româneşte. Şi cine nu-şi croieşte vara sanie, se ştie, cu greu va putea zburătăci nămeţii în căruţa iernii care, poate, va veni totuşi.

Dă-ne, Doamne, mintea cea de pe urmă a managerului român. Altminteri…, vai şi-amar de noi!

Gheorghe VERMAN
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.14, 16-31 IULIE 2007

Vizualizari: 554



֩ Comentarii

--> Click aici pentru a adauga un comentariu




© 2005-2011 REVISTA LUMEA SATULUI