Imprimati articolul

Vin Floriile cu soare?

A venit, iată, sărbătoarea Floriilor... Şi parcă ieri vorbeam despre Crăciun şi Revelion... Când a trecut atâta timp? Când a sosit la noi iar primăvara? Mai e doar o săptămână până la Sfintele Paşti! În miros de lalele şi zambile, ne amintim în ziua Floriilor de intrarea triumfală a lui Iisus în Ierusalim.

Minunile lui Iisus

Floriile, ca şi Paştele, nu au o dată fixă în calendar. Dar cele două sunt, inevitabil, legate. Întâi, cu o săptămână înainte de Paşti, sărbătorim Floriile. Sau, cum se mai zice în calendarul ortodox, Duminica Stâlparilor.

Se dusese vestea în lume despre minunea fără precedent înfăptuită de Iisus: învierea din morţi a lui Lazăr. Aşa că, atunci când Acesta a pornit la drum, către Ierusalim, toţi îi ieşeau în cale cu flori şi ramuri de măslin pe care i le întindeau în cale şi strigau: „Osana, osana, Fiul lui David! Osana, bine este cuvântat cel ce vine în numele Domnului!“. Călare pe mânzul de asin cum nu mai stătuse nimeni, Iisus primea ofranda oamenilor şi înainta în tăcere, gândindu-se că mulţimile sunt întotdeauna schimbătoare.

Lumea se bucura, dar mai-marii iudeilor erau copleşiţi de gânduri necurate. Ei îşi vedeau, pe măsură ce poporul credea în Mesia, ştirbite autoritatea şi influenţa şi au pus gând să-L omoare, ca să nu ajungă toată lumea să creadă în El. „Mai de folos ne este, spunea arhiereul Caiafa, să moară un om pentru popor, decât să piară un întreg neam“.

Deşi cărturarii şi arhiereii încercau să-l prindă pe Iisus şi să-l dea pieirii, nu reuşeau încă, pentru că lumea se ţinea după el şi îl asculta în tot ce spunea. Şi nici ucenicii săi nu se desprindeau de lângă Învăţătorul lor. „Ceartă-ţi ucenicii!“ strigau membrii Sinedriului către Iisus. Iar Iisus răspundea: „Dacă vor tăcea aceştia, pietrele vor striga!“.

Episodul alungării negustorilor din templul lui Dumnezeu – „Casa mea, casă de rugăciune se va chema, iar voi o faceţi peşteră de tâlhari!“ – de-a dreptul este covârşitor pentru arhierei. Erau, astfel, zdruncinate nu numai puterea şi cuvântul lor în cetate, ci şi modalitatea de înavuţire, căci, prin gonirea pângăritorilor din templu, ei nu mai reuşeau să vândă nimic întru sporirea averilor.

La fel ca oamenii mari, şi copiii s-au bucurat de venirea lui Hristos şi L-au primit cu urale şi bucurie. Iar El, se învârtea printre suferinzi şi le vindeca neputinţele: orbilor dădea vedere, slabilor dădea putere, şchiopilor dădea forţa de a merge normal. Când vedeau toate aceste minuni, oamenii simpli se bucurau şi mai tare, iar capii lor căutau cu şi mai multă disperare să-L piardă. Iisus devenea pentru ei un tot mai mare pericol. Trebuia să moară. Este momentul în care începe Săptămâna Patimilor. Nu se mai mănâncă urzici şi nici mâncăruri drese cu oţet.

Tradiţii

De Florii, ramuri de salcie şi flori sunt duse în biserici la sfinţit. Se aduc apoi acasă şi se aşază la icoane, pentru a proteja casele şi pe stăpânii lor de rele. Când cineva din familie are vreo problemă de sănătate, în apa în care se spală se pun flori sfinţite în ziua de Florii şi se găseşte, astfel, remediu.

Preoţii aprind lumânări, ca simbol al victoriei vieţii asupra morţii. Fetele de măritat pun seara busuioc sub pernă, ca să îşi viseze ursitul. Tot din această zi, natura se trezeşte definitiv la viaţă, înflorind în grădini florile şi pomii. În ziua de Florii nu e bine să se spele cineva pe cap, căci, se spune, va albi repede, ca florile pomilor. Dar e bine să ne împărtăşim în această sfântă zi, ca să se îndeplinească dorinţele. În popor se spune că, aşa cum va fi vremea în ziua de Florii aşa va fi şi o săptămână mai târziu, de Paşti.

Nina MARCU
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.7, 1-15 APRILIE 2009

֩ Comentarii