Home   Despre noi   Abonamente   Video   Articole   Oferte   Anunturi   Newsletter   Agro Business   Contact   Arhiva
     

Imprimati articolul

„Unde miroase a grajd, miroase şi a bani“

Nu este un secret pentru nimeni că, în ciuda sprijinului pe care statul îl acordă crescătorilor de animale, numărul acestora e în scădere la nivelul întregii ţări. Acest lucru se constată şi în comuna ieşeană Dobrovăţ, o localitate altădată cunoscută în judeţ ca o adevărată „fabrică” de lapte şi carne.

Dar iată că unul dintre locuitorii de aici, pe numele său Vasile Popistaşu, un fermier de 41 de ani, a hotărât să arate sieşi şi consătenilor săi adevărul proverbului potrivit căruia animalele scot sărăcia din casă. „Am crescut la părinţii mei cu vite în bătătură şi de aceea m-am hotărât să revin la această îndeletnicire, mai ales că, din cauza condiţiilor ştiute, acolo unde lucram eram tot timpul sub ameninţarea şomajului.“

În 2001 a călătorit în Austria şi a văzut că se poate trăi cu o fermă de 50 de vaci. Aceasta i-a întărit şi mai mult hotărârea. A cumpărat doi viţei pentru îngrăşat, apoi vaci cu lapte.

„A fost foarte greu, îşi aminteşte Vasile Popistaşu, n-am găsit înţelegere la bănci, dar m-au ajutat neamurile, prietenii şi acum, de-a lungul anilor, pot spune că am reuşit.“ Cu timpul, ferma familiei Popistaşu a devenit o adevărată afacere.

Faptul că în comuna Dobrovăţ sunt condiţii deosebite pentru creşterea animalelor – numai suprafaţa de păşune depăşeşte 600 ha – a constituit un avantaj. Acum, crescătorul de vite din comuna ieşeană dispune de 70 de bovine – vaci cu lapte şi tăuraşi la îngrăşat – amplasate în trei locaţii.

„E adevărat că adăposturile nu arată, zâmbeşte gospodarul, ca într-o fermă occidentală dar, aţi văzut, peste tot este curăţenie şi animalele arată ca la carte.“ Unul dintre grajduri adăposteşte 23 capete de femele însămânţate artificial cu material seminal din rasa franceză Charolaise. Îmi spune că este interesat de această rasă şi îmi arată doi viţei: un metis de Holstein de un an şi şase luni care cântăreşte 460 kg şi un viţel din rasa Charolaise care la 11 luni are circa 470 kg, cu un spor mediu zilnic de 1-1,2 kg, „fără a mai vorbi de calitatea cărnii la sacrificare.“

Producţie cu circuit închis

Preceptul „rasă, casă, masă“ este, iată, o realitate la ferma din Dobrovăţ. Pentru a asigura hrana necesară animalelor, Vasile Popistaşu lucrează 150 ha de teren pe care, anul trecut, a semănat 22 ha lucernă, 35 ha cu grâu, 30 ha ovăz şi altele, iar restul păşuni şi fâneţe naturale.

Este interesat de tot ce este nou în zootehnie şi visează la o fermă aşa cum a văzut în afară, dar pentru că banii nu sunt suficienţi, se mulţumeşte să valorifice cât mai bine condiţiile pe care le are. Schimbă, de pildă, oaia ţurcană cu cele din rasa pentru carne Caravaş, pe care le-a adus din sudul ţării. Sezonul fătărilor este în toi şi deja fermierul nostru îşi face calcule cum să valorifice mieii, cei mai mulţi fiind trimişi la export printr-un negustor arab şi, într-o oarecare măsură, şi pe piaţă, dar valorifică tot ceea ce obţine şi prin magazinul propriu, în condiţiile în care, subliniază domnul Popistaşu, „carnea la mine este cu unu-doi lei mai ieftină.“

„În ceea ce mă priveşte, mărturiseşte Vasile Popistaşu, eu mă simt împlinit. Acolo unde miroase a grajd, miroase a bani.“ De acea nu înţelege cum unii consăteni preferă să trăiască de pe o zi pe alta, aşteptând ajutorul social, în timp ce însemnate suprafeţe rămân nelucrate, iar lipsa braţelor de muncă, în perioada recoltării fânului, de pildă, este cronică.

Stelian CIOCOIU
REVISTA LUMEA SATULUI, NR. 5, 1-15 MARTIE 2012

Vizualizari: 1476


֩ Comentarii

--> Click aici pentru a adauga un comentariu




© 2005-2011 REVISTA LUMEA SATULUI