Imprimati articolul

Un scenariu clasic de prăduire

Materialul pe care-l supunem atenţiei nu are nicio legătură cu munca cinstită şi profesionalismul celor care trudesc din greu pe „ogorul“ cercetării agricole din România.
Scopul intervenţiei noastre este de a dovedi că, nu în puţine cazuri, distrugerea acestui sector porneşte tocmai din interior, prin coruperea unor indivizi care au prins gustul înavuţirii. Dar nu aceste fapte reprobabile constituie motivaţia reală a actului nostru publicistic, cât demonstraţia că în destule cazuri revenirea la normalitate este posibilă, dar numai prin punerea în valoare a unor profesionişti adevăraţi, a unor oameni de mare caracter, aflaţi tocmai în interiorul unităţilor de cercetare.

Pentru că, oricâte abuzuri ar comite unii dintre managerii din interiorul acestui sector, o cauză a dezastrului se află, totuşi, în interior. Adică în acţiunile concertate ale grupurilor de interese aparţinând puterii politice şi administrative.

De la extaz…

Înfiinţată de comunişti în urmă cu 65 de ani, Staţiunea experimentală din Blaj a atins într-un timp record dimensiuni uimitoare. Atât în plan ştiinţific, cât şi practic. Aici avea să se obţină celebrul Muscat Otonel de Crăciunel, socotit a fi, la vremea respectivă, cel mai reuşit produs al viticulturii româneşti. O perioadă îndelungată, vinurile obţinute aici: Pinot gris, Traminer, Saugvinon, Feteasca Albă şi Regală, Neuburger au concurat de la egal la egal cu suratele lor din marile podgorii ale României.

Valoarea acestor produse are în spate o determinare ştiinţifică care, pentru a fi înţeleasă, este nevoie de un Tratat de viticultură. La Staţiunea din Blaj nu au activat savanţi viticoli cu atestare academică, dar cei care au lucrat aici în perioada de glorie pot face dovada unor realizări ştiinţifice situate la nivelul cuceririlor genetice ale acelor vremuri.

Fapt este că, la finele anului 1989, staţiunea din Blaj raporta realizări care în multe privinţe erau competitive celor occidentale. Mai mult, ea a rezistat în faţa tăvălugului demolator, dirijat în mod condamnabil de falşii neoreformatori. Asta până când dracul şi-a băgat coada şi aici, ademenindu-i pe manageri să-şi vândă cinstea şi obligaţiile profesionale pentru câţiva arginţi străini.

…la agonie

Începutul dezastrului Staţiunii din Blaj avea să atingă dimensiuni uluitoare cu vreo 3-4 ani în urmă, când managerii de atunci au dat semnalul căpătuirii personale. Adică au cedat gestionarea patrimoniului staţiunii unor oameni al căror singur scop era falimentarea unităţii. Mai ales de la aceşti „oameni de bine“ ei au luat lecţii de prăduire totală în scopul îmbogăţirii personale. Rezultatul: la 28 februarie 2009, când s-a reuşit debarcarea lor, staţiunea se afla într-o stare de degradare fizică şi economică, părând că se îndreaptă spre un faliment sigur.

N-a fost să fie aşa pentru că, la sesizările salariaţilor de aici, conducerea Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice a avut curajul să-i înfrunte inclusiv pe prăduitorii din umbră, debarcându-i pe colaboraţionişti şi numind în funcţie un om de mare valoare morală şi profesională. În respectul pentru blazonul ştiinţei agricole româneşti, nu descriem în amănunt jaful comis aici de nişte oameni ce pretind a avea o oarecare ştiinţă de carte. Acuzaţiile salariaţilor îi vizează pe fostul director al staţiunii, pe inginerul-şef şi pe secretarul ştiinţific, care au provocat unităţii pierderi de miliarde lei vechi.

Teodor MARIAN
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.20, 16-31 OCTOMBRIE 2010

֩ Comentarii