Un primar pentru Europa > REVISTA LUMEA SATULUI

Aţi auzit vreodată de Aruncuta? Nu prea aveaţi cum, deşi eroul reportajului de faţă, inginerul Ioan ROMAN, susţine că ar fi Capitala Europei. În credinţa sa, în niciun alt loc din lume nu ar fi oameni atât de cinstiţi ca în aşezământul său natal, care are o singură ieşire spre civilizaţie: drumul de ţară care îl leagă de Câmpia Transilvană.

Aici, printre cei 800 de consăteni, inginerul zootehnist Ioan Roman avea să moştenească crezul străbunilor săi despre muncă şi cinste. Ce a urmat este ca o poveste de succes. Este o naraţiune care, dacă s-ar fi întâmplat în alt loc al Europei, se putea transforma într-un scenariu de film. Un film ce ar fi lăsat în urmă cea mai pilduitoare imagine de convieţuire între etniile europene.

Episcopul László Tökés va avea probleme mari în Parlamentul European dacă colegii săi ar alege ca punct de documentare modul de convieţuire între românii şi ungurii din Viişoara de Cluj. Inginerul Ioan Roman a reuşit să creeze o colectivitate ce are la bază o armonie civică fără egal în Europa: muncă, cinste şi responsabilitate.

Sunt de fapt preceptele moştenite de la bunul său părinte, care i le-a lăsat în locul unui testament patrimonial. Credinţa lui în Dumnezeu şi în cinste au fost elementele fundamentale ale conduitei care i-a călăuzit viaţa în cei 55 ani de existenţă. Ele sunt sedimentate atât de puternic în interiorul fiinţei sale, încât nu există forţe exterioare în stare să le schimbe.

Viaţa pământeană a actualului primar al Viişoarei n-a avut ceea ce se numeşte urcuşuri şi coborâşuri. Evoluţia ei a fost în ritmul unui metronom care măsura ceas de ceas faptele unui român care dovedeşte că în multe privinţe este deasupra confraţilor săi europeni.
Aflat la al treilea mandat în fruntea obştei din Viişoara, inginerul Ioan Roman este acum în etapa acumulărilor.

El are în faţă un program de investiţii a cărui materializare va avea ca rezultat atingerea unui standard economic şi social ce va depăşi nivelul multora dintre noile oraşe ale României. Înfăptuirea lui are ca fundament angajarea totală a principalelor două etnii, români şi unguri, inclusiv a comunităţii romilor, aflată într-un stadiu avansat de asimilare socială şi implicare productivă.

Străinii care le-au hărăzit ţiganilor ghetourile suburbane de tip capitalist sunt invitaţi la Viişoara să vadă la faţa locului cât de utili pot deveni aceşti oameni atunci când au parte de respect şi de o răsplată dreaptă a muncii.

Situată la numai câţiva kilometri de Câmpia Turzii, Viişoara nu are nicio ambiţie de urbanizare. Năzuinţa sa este să devină o localitate rurală de tip occidental. O localitate care să atragă în interiorul său activităţi economice de tip industrial, în măsură să impulsioneze dezvoltarea agricolă. Încorsetat oarecum de impactul reformei funciare, inginerul Ioan Roman a ajuns la concluzia că, în condiţiile date, şansa agricolă imediată o reprezintă dezvoltarea intensivă a activităţii horticole. Cartofii timpurii, cultivaţi în succesiune cu varza de toamnă, se constituie astăzi într-un brand care nu are concurenţă pe pieţele Clujului sau Sălajului. Mai sunt şi viile.

Prezentând această realitate agricolă, inginerul Ioan Roman are convingerea că şansa Viişoarei rămâne în dezvoltarea zootehniei. În sprijinul ideii sale despre dezvoltarea acestui sector au venit doi tineri care au construit aici două ferme de taurine populate cu juninci aduse din Austria.

Primarul afirmă că satele de aici se află doar la începutul relansării agricole. Din păcate, drumul este barat de obstacole financiare şi birocratice ce îndeamnă mai mult la renunţare decât la angajare. Asta pentru moment, pentru că oamenii de aici trăiesc cu speranţa unui climat economic mai prietenos.

֩ Comentarii

֩ Comentarii

--> Click aici pentru a adauga un comentariu