Home   Despre noi   Abonamente   Video   Articole   Oferte   Anunturi   Newsletter   Agro Business   Contact   Arhiva

Imprimati articolul

Un an agricol dominat de pesimism

În opinia celor mai mulţi fermieri, anul agricol 2008-2009 nu se prefigurează a fi unul dătător de speranţă. Producătorii afirmă că dificultăţile întâmpinate până acum şi estimate pe viitor nu sunt deloc puţine, mai ales în ce priveşte finanţarea şi creditarea. Fapt este că efectele crizei sunt evidente pentru agricultori.

Deşi mulţi dintre ei nu au avut bani să aplice tehnologia ca la carte, în cele mai multe zone culturile se prezintă destul de bine. Mai sunt şi voci de prin Prahova care spun că la semănat a fost secetă, răsărirea la rapiţă nu a fost uniformă şi în lunile de iarnă a fost iarăşi secetă.

Toate acestea, plus spectrul preţurilor proaste estimate vor face din 2009 un an de supravieţuire, cum îl numesc producătorii. Ceea ce se poate spune de pe acum este că în niciun caz el nu va fi unul al investiţiilor, dar mai ales al unor producţii bogate.

Agricultura l-a încărunţit de-a binelea
Ing. Păun Vasile, preşedinte SC Agricolă 20 Mai Ciorani, Cioranii de Sus, Prahova

Societatea pe care o administrează are în exploatare 1.000 ha şi aproximativ 1.000 de ovine. Cultivă cereale pe cca 700 ha, 100 ha de rapiţă, porumb, 100 ha, iar diferenţa cu floarea-soarelui. În cadrul acestei societăţi, cu capital integral privat, există şase sute de proprietari de pământ.

„Până în momentul de faţă ne-am descurcat, cu toate că preţurile produselor agricole au fost aşa cum au fost“, îşi începe relatarea inginerul Păun. Prima dezamăgire a avut-o anul trecut, când au încercat să acceseze fondurile europene alocate prin PNDR, dar proiectul a fost primul… sub linie, aşadar eligibil, dar fără finanţare.

Nu au datorii la nimeni, chiar au reuşit să achiziţioneze din fonduri proprii ceva utilaje necesare. „Doar combina am luat-o în leasing şi, ca să fiu sincer, pentru tot ce am achiziţionat am făcut credite pentru nevoi personale, şi nu pentru agricultură, pentru că băncile se feresc când aud de această activitate.

Dacă am părul alb, nu-l am decât pentru că lucrez în agricultură.“ Una dintre chestiunile care l-a supărat teribil pe inginerul Păun a fost că subvenţia de 200 de lei, din toamnă, s-a dat în limita a 120 ha, când ei au înfiinţat 700 ha. „În felul acesta nu se face niciun fel de diferenţiere între micii şi marii fermieri!“ ne mai spune domnul inginer.

Faptul că au produs sămânţă de rapiţă, orzoaică şi grâu, reuşind astfel să încaseze ceva bani, i-a ajutat foarte mult.

Culturi care promit

În momentul de faţă, din spusele domnului Păun, orzoaica, rapiţa şi grâul arată excepţional şi promit producţii bune. Îi era teamă că va veni vreun ger şi îi va prinde fără zăpadă.

Cu toate acestea, în opinia sa, anul acesta nu prevesteşte nimic bun. „Nici nu ştim de ce subvenţii vom beneficia, trăim nişte vremuri destul de confuze. Dar banii ăştia despre care oricum nu ştim prea multe, atâţia câţi sunt, măcar să vină la vreme. Noi trebuie să primim subvenţii pentru 2008, an pentru care confraţii noştri comunitari au primit de mult…, nemaipunând la socoteală faptul că este o diferenţă mare între ce primim noi şi ce primesc ei. Pe undeva acesta este şi motivul pentru care nu putem coborî nici noi prea mult preţurile, pentru că altfel există riscul să vindem în pierdere.“

Subvenţiile noastre, în buzunarele altora

Ing. Mocanu Adrian – administrator Agrianca Prodserv – Dumbrava, Prahova

Exploatează o suprafaţă de 780 ha, dar nu despre asta vrea să vorbească. Îl macină prea mult tot ce se întâmplă azi cu agricultura.

„În ultima vreme, tot ce înseamnă input s-a scumpit, iar subvenţiile pe care le primim nu ne rămân nouă“, ne spune domnul inginer. „Preţurile îngrăşămintelor chimice aproape că s-au dublat. Imediat ce se află că primim noi subvenţii, ei cresc preţul.

Din păcate, banii merg în buzunarele importatorilor şi distribuitorilor de inputuri. Şi, în plus, contează mult când se dau aceşti bani de care vorbim. Chiar şi o sută de lei dacă îmi dai, dă-mi-i când îmi trebuie. Anul acesta am tăiat în special din îngrăşăminte, cu fosfor nu am fertilizat nici măcar un metru.“

Domnul Mocanu mai estimează şi că anul acesta va fi unul foarte prost. În primul rând îl îngrijorează preţurile la cereale şi nu numai.

Investiţiile mai au de aşteptat

O altă problemă pe care domnul Mocanu o aduce în discuţie este cea a accesării PNDR.

Anul acesta ar fi vrut să mai ia o combină şi un tractor, dar pentru moment mai aşteaptă să vadă ce se întâmplă, luând în calcul şi posibilitatea de a-şi retrage proiectul.

„Eu, care am depus un proiect de 500.000 de euro, am costuri suplimentare de 3 miliarde din cauza diferenţei de curs valutar. Ideal ar fi să se ia în calcul cursul de la momentul la care am depus proiectul. Iar banca, cu care de altfel am mai lucrat, îmi poate da banii de care am nevoie, dar cu o dobândă enormă, de 19%.

Ca de obicei, importatorii şi distribuitorii de maşini agricole, când au demarat programele de finanţare, au mărit şi ei preţurile. Eu mai am un SAPARD încheiat şi anul acesta constat că preţul de listă al utilajului nou pe care vreau să-l achiziţionez este cu 30% mai mare decât era înainte să se dea startul PNDR.“

Veşnica problemă a inputurilor

Mirică Constantin, director tehnic –  SC Ecoferm SRL – Boldeşti Scăieni, Prahova

Societatea lucrează o suprafaţă de 1.352 ha în sistem integrat. Are şi 140 vaci lapte, 5.000 de porci pe serie. Având în vedere că ferma este mixtă, preponderente sunt culturile furajere, dar cultivă şi grâu, orz şi porumb pentru comercializare.

Domnul director consideră că, pe plan naţional, toţi fermierii se confruntă cu aceleaşi probleme. Se referă, în primul rând, la subvenţiile la ovine şi bovine, care au venit foarte târziu. „În plus, faptul că nu avem un preţ garantat al produselor ne împiedică să elaborăm un management corespunzător al culturilor.“ Dumnealui este de părere că statul ar trebui să garanteze un preţ minim pe care să-l ştie fermierii la începutul anului agricol şi în funcţie de care să-şi planifice şi ei culturile.

Tot de la Mirică Constantin aflăm că s-au scumpit toate inputurile pentru agricultură. În prezent, o tehnologie corectă cu tot ce înseamnă sămânţă, lucrări mecanizate, pesticide şi recoltat duce costurile de înfiinţare undeva la 600 de euro/ha.

Valentina ŞOIMU
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.6, 16-31 MARTIE 2009

Vizualizari: 1017



֩ Comentarii

--> Click aici pentru a adauga un comentariu




© 2005-2011 REVISTA LUMEA SATULUI