Imprimati articolul

Ultima baricadă a legumiculturii transilvănene - staţiunea agricolă din Iernut

Domeniul principal de activitate ştiinţifică a unităţii de cercetare-dezvoltare Iernut este realizarea cercetărilor ştiinţifice cu caracter fundamental şi aplicativ în domeniul legumicol. Ea are ca activitate şi producerea seminţelor de legume din categorii biologice superioare (Bază şi Prebază).

Strategia de cercetare-dezvoltare şi obiectivele generale ale Staţiunii de Cercetare-Dezvoltare pentru Legumicultură Iernut sunt în relaţie directă cu amplasarea staţiunii în zona centrală a Transilvaniei, având ca arie geografică unităţile de profil şi gospodăriile populaţiei din  judeţele Mureş, Bistriţa, Cluj, Maramureş, Sibiu şi Harghita. Este vorba de cercetări ce privesc următoarele specii de legume: ceapă roşie, varză de toamnă, gulie şi rădăcinoase.

Obiective ştiinţifice

Direcţiile de cercetare prioritare ale staţiunii legumicole din Iernut sunt:

• selecţia şi ameliorarea soiurilor, verificarea în condiţiile locale a soiurilor, hibrizilor liniilor, cât şi studiul soiurilor locale valoroase în vederea ameliorării ca material biologic care să servească pentru obţinerea de noi soiuri şi hibrizi de legume;

• modernizarea producerii materialului săditor legumicol din categorii biologice superioare prebază, bază şi certificată prin metode moderne;

• testarea şi evaluarea soiurilor de legume în vederea stabilirii sortimentelor legumicole în zona de influenţă;

• cercetări privind oferirea de soluţii tehnico-economice pentru micii producători de legume;

• producerea seminţelor de legume din categoria biologică prebază şi bază, dar şi menţinerea autenticităţii soiurilor.

Dintre soiurile de referinţă se disting cele de ceapă roşie de Arieş, varză de iarnă, fasole uscătoare şi castraveţi tip cornişon.

În „fişa de post“ a staţiunii se mai află elaborarea unor metode biologice de combatere a dăunăto­rilor din culturile de legume protejate şi de câmp şi producerea de tehnologii moderne de conservare a legumelor de seră şi câmp.

Scurt istoric

Unitatea a luat fiinţă în anul 1980, cu o suprafaţă de 300 ha teren destinat în totalitate pentru asigurarea de seminţe de legume din categorii biologice superioare şi zonarea diferitelor soiuri şi hibrizi.

Pe parcurs unitatea, fiind în apropierea termocentralei, s-a extins prin construcţia a 24 ha sere, o staţie miceliu, o ciupercărie cu o capacitate de 300 tone, o staţie de conservare.
Din acest vast sector de producţie era susţinută toată activitatea de cercetare. În perioada anilor 1980-1995 lucra aici un colectiv de 11 cercetători, activitatea fiind axată pe 15 teme de cercetare cuprinzând un număr de 23 de experienţe realizate de laboratoarele de specialitate: genetică-ameliorare, producere de sămânţă şi protecţia plantelor.
După anul 1995 s-a produs un declin total al unităţii.

El a început în momentul în care a apărut concurenţa neloială a importurilor de produse legumicole şi de seminţe de legume concretizată prin preţuri mult mai mici faţă de cele la care produceam noi. Legumele produse în seră, care altădată erau trimise la export, au ajuns după anul 1995 să nu mai poată fi produse din cauza cheltuielilor pentru încălzirea serelor. Acestea au determinat o creştere de şapte ori, preţul ajungând la un milion de lei vechi.

Produceam seminţe de legume anual: ceapă roşie 3.000 kg, păstârnac 4.000-5.000 kg, varză de toamnă 500 kg, gulie de toamnă 200 kg, ridichi de vară 200 kg, fasole boabe 1.000 kg, ardei lung 100 kg etc. din soiurile româneşti. Astăzi acestea se rezumă doar la cantităţi mici, de câteva zeci de kilograme (între 10 şi 50 kg din fiecare specie).

Dacă produsele din import ar însemna un progres autentic, totul ar fi bine. În realitate, ele înseamnă un regres, întrucât ceea ce se aduce în România nu reprezintă realizările de ultimă oră ale ţărilor dezvoltate.

Declinul nostru a venit din interior şi el a fost determinat de acele grupuri de interese care au gestionat retrocedări masive de teren agricol. Fapt este că, de la 450 ha, cât deţineam în 1980, am ajuns azi la o suprafaţă de doar 111,19 ha teren, iar dintr-un complex de 24 ha de seră au mai rămas doar două hectare.

Dispărând sectorul de producţie, n-a mai existat nici susţinerea financiară a cercetării. Au rămas în staţiune şase cercetători care se încăpăţânează să salveze ceea ce se mai poate. Baza materială a fost reînnoită din anul 2008 cu fonduri publice de la MADR. Fondul genetic legumicol este menţinut la un număr de 13 specii de legume.

Considerăm ca măsură de revenire susţinerea financiară a activităţii pentru a putea menţine fondul de germo­plasmă avut şi cu paşi mărunţi să încercăm să intrăm pe piaţă cu sămânţa de bază din soiurile pe care le avem.

Avem legături cu un cerc de producători privaţi care îşi comercializează produsele doar în pieţe. Nu mai există producători de legume pe suprafeţe mari deoarece ţara este invadată de supermarketuri. Acestea îşi promovează produsele proprii, aduse din străinătate fără niciun discernământ.

La noi lipsesc acele centre de promovare a produselor româneşti şi pentru aceasta considerăm că trebuie luptat şi întreţinut acest singur sector din zona centrală a Transilva­niei care mai deţine baza în a putea produce legume româneşti.

Minerva HEITZ, director al Staţiunii de Cercetare Iernut
REVISTA LUMEA SATULUI NR.12, 16-30 IUNIE 2011

֩ Comentarii