Traian Băsescu are curajul să coboare în fascinanta grădină a Europei Insula Mare a Brăilei

Preşedintele României, Traian Băsescu are curajul să coboare în fascinanta grădină a Europei Insula Mare a Brăilei

După mulţi, foarte mulţi ani în care cei care administrează Insula Mare a Brăilei au fost ţinta unor atacuri iniţiate de… malformaţiile unei naţiuni de bună credinţă, iată că uriaşele eforturi umane, materiale şi financiare depuse pentru a face dintr-un tărâm sălbatic cel mai mare şi mai performant perimetru agricol în Europa sunt recunoscute.

Şi nu de orişicine, ci de însuşi preşedintele Traian Băsescu. Semn bun pentru cei peste 800 de oameni de ştiinţă, parlamentari, specialişti şi fermieri veniţi în Insulă nu pentru a-şi întâmpina preşedintele, de a cărui prezenţă nu ştiau, ci pentru a vedea miracolul de aici. Am văzut şi noi şi mai ales am auzit, din gura primului om în stat, lucruri care, în sfârşit, i-au încurajat în trudnica lor muncă.

Din primele vorbe ale domniei sale aveam să ne dăm seama că preşedintele încearcă a fi un jucător adevărat, cel puţin pentru cel mai sensibil şi mai important domeniu, agricultura. Strădaniile afişate, propunerile privind strategiile pe termen lung par să prindă, în fine, contur şi mai ales să fie puse în practică. O speranţă îndreptăţită cel puţin de faptul că Traian Băsescu este primul mare demnitar al ţării care a coborât, după 2000, cu picioarele pe cel mai fertil şi mai rodnic ţinut agricol al Europei.

Ignorând blamările celor care, cu ani în urmă, au organizat la nivel naţional o formidabilă campanie împotriva oamenilor din Insulă care au avut curajul de a stârpi „holera vegetală“ instalată aici, preşedintele a socotit de datoria sa să încerce o reabilitare morală a celor care au pus capăt prăduirii celui mai fertil pământ românesc. Indivizii nu erau simple persoane fizice, ci grupuri de interese care, din 1997 şi până în 2001, au reuşit să stârpească până şi ultimele plante vegetale roditoare. Mai era un pas şi Insula ar fi redevenit un paradis al sălbăticiunilor, în care dezmăţul uman ar fi atins dimensiuni apocaliptice.

Din primele vorbe ale Preşedintelui aveam să ne dăm seama că domnia sa era la curent cu scopul celor care acţionau în numele unei false idei ecologice. El dispunea mai ales de date ce puneau în valoare dimensiunea internaţională a realizărilor celor care au făcut din Insula Mare a Brăilei cea mai mare şi mai roditoare grădină de pe continent.

Nu am făcut parte dintre acei fani necondiţionaţi ai preşedintelui. Dar prezenţa sa în „baia de mulţime“ a fermierilor veniţi din toate colţurile ţării, veniţi, cum spuneam, să vadă minunea din Insulă, face dovada unor calităţi native şi intuiţii specifice doar adevăraţilor conducători.

Primit la scara elicopterului prezidenţial de către fondatorul Holdingului TCE 3 Brazi, Culiţă Tărâţă, domnul Traian Băsescu a preferat să se aşeze în rândul doi al asistenţei, care a aflat de venirea lui doar cu 10 minute înainte.

A stat cuminte pe scaunul din plastic, ascultând, vreme de o oră, expunerile şi mai ales durerile celor care lucrează cu trudă la modelarea pământului românesc. Vorbitorii reprezentau personalităţi alese parcă pe sprânceană care, prin sinteza şi profunzimea ideilor exprimate, au captat atenţia totală a preşedintelui.

Concluzia esenţială a intervenţiilor a fost aceea că a munci cinstit şi profesional în agricultura şi cercetarea românească a echivalat până acum cu un adevărat stigmat adus muncii. Iar pilda cea mai nefericită este tocmai această realizare agricolă fascinantă a celor care au avut puterea să lupte cu forţele răului.

De ruşine sau teamă, ei au sfidat această mare întâlnire a fermierilor din România, preferând să stea la pândă. Este zadarnic, pentru că în Insulă jocurile sunt făcute pentru mulţi ani de acum încolo.

Aşa şi-a început preşedintele Traian Băsescu expunerea în faţa participanţilor la „Ziua Câmpului“ organizată de TCE 3 Brazi şi celebra firmă americană DuPont România.

„Am venit aici informat de miracolul produs în Insulă după un dezastru care a plasat acest ţinut în zona gri pe harta agricolă a României – spunea preşedintele. Eram conştient că prin gestul meu aş fi putut fi acuzat ca garant al aşa-ziselor abuzuri comise aici. Pentru a nu greşi, am apelat la date statistice.

Acum, după ce am coborât în Insulă, îmi dau seama că mă aflu într-un perimetru agricol de mare fală pentru România. Nu ştiu câte astfel de companii agricole există în Europa, dar culturile de aici şi organizarea teritoriului mă fac mândru că ele există într-o ţară pe care o conduc. Speranţa mea stă în astfel de unităţi agricole despre care sunt bine informat.

Dezamăgirea se află în abandonul masiv al unor terenuri cu fertilitate naturală ridicată, stare care îndeamnă nu numai la declaraţii publice, ci la măsuri. Problema mă frământă de multă vreme şi, mărturisesc, mă aşteptam de la guvernanţi, cu deosebire din partea Ministerului Agriculturii, la un program realist de scoatere a acestui sector din starea de neproductivitate.“

„Până acum, eu am considerat că sunt un jucător activ într-o echipă care luptă pentru binele ţării – spunea cu o anume undă de nemulţumire preşedintele. Dumneavoastră îmi cereţi astăzi să fiu mai mult: un antrenor.

Accept acest lucru, cu o condiţie: să vă alegeţi cele mai luminate minţi şi să constituiţi o Comisie în stare să elaboreze o strategie de dezvoltare pe termen lung. Sunt dispus să patronez activitatea acesteia, dar mai pun o condiţie: studiul pe care-l doresc să fie unul de utilitate practică, nu teoretic. Pentru a reuşi acest lucru este nevoie de o nouă concepţie: integrarea pe verticală a producţiei agroalimentare.

Dacă vom merge pe ideea de a exporta grâu, porumb sau animale vii suntem pierduţi. Noi trebuie să transformăm aceste „materii prime“ în salam, şuncă, brânzeturi de un nivel calitativ care să le asigure competitivitatea internaţională.

Timpul e scurt, iar viitoarea criză alimentară mondială pare inevitabilă. Mai avem cel mult 15 ani până atunci.“

De ce aceste două ramuri? „Pentru că acum este momentul să utilizăm cu chibzuinţă miliardul de euro pus la dispoziţia IMM-urilor din România de către Uniunea Europeană – afirma preşedintele. Este momentul să stabilim priorităţile viitoarei structuri economice a României. Am toată admiraţia pentru munca siderurgiştilor. Dar este greu de crezut că ei vor răzbi, în condiţiile în care importăm minereu din Brazilia şi exportăm bare de oţel aiurea.

Fundamentul dezvoltării noastre stă în avuţia naţională care nu se delocalizează. Stă în pământul fertil, în pădurile şi frumuseţile naturale ale României. Pe acestea nimeni nu ni le pot lua. Dacă vom şti cum să valorificăm acest potenţial, dar mai ales hărnicia şi priceperea poporului nostru, atunci România va fi ţara care nu va avea probleme economice şi alimentare în următorii 50 de ani.“

„Am ascultat aici vorbele unor oameni înţelepţi – spunea preşedintele. Am ascultat raportul agricol al directorului general al TCE 3 Brazi, Lucian Buzdugan, care, prin datele statistice, mă transpune în agricultura virtuală a României. Din puţinele cuvinte ale directorului general DuPont România, Vasile Iosif, am înţeles dimensiunea adevărată la care se pot implica marile companii străine în susţinerea agriculturii româneşti. Desigur, nu prin acte de caritate, ci prin conlucrare economică.

Zilele trecute mi-a fost dat să asist şi la un alt mod de implicare: a băncilor străine. Întâlnirea cu bancherii a fost o mare dezamăgire. Parcă mă aflam în faţa unor societăţi neputincioase, venite să vadă ce mai pot jumuli de la stat. Eu le-am cerut o politică mai umană în privinţa creditării. Ei m-au îndemnat să conving Ministerul Finanţelor să facă emisiuni de branduri, pe care să le gestioneze în condiţiile batjocoritoare de până acum. Ei bine, nu va fi aşa! Dacă nu vor înţelege acest mesaj, s-ar putea să aibă mari surprize. Neplăcute, desigur, pentru ei.“

֩ Comentarii

֩ Comentarii

--> Click aici pentru a adauga un comentariu