Home   Despre noi   Abonamente   Video   Articole   Oferte   Anunturi   Newsletter   Agro Business   Contact   Arhiva
     

Imprimati articolul

Ţăranii din Balta Doamnei nu aşteaptă mila guvernanţilor

• De aici se livrează anual peste 10.000 t de legume

În oricare piaţă păşeam altădată, la ceas de toamnă, de la Ploieşti la Târgovişte şi mai departe, în Transilvania: Sfântu-Gheorghe, Miercurea-Ciuc şi până la Cluj sau Satu Mare, întâlneam mese pline cu roşii şi castraveţi de Balta Doamnei, comună mare, cu aproape 3.000 de locuitori în trei sate, înşiruite de-a lungul văii inferioare a Ialomiţei, în apropierea Snagovului! Acum însă ajunge doar marfa lor, nu şi grădinarii autentici de aici, celebri prin solariile lor. De ce?

O documentare în locul acesta este o adevărată încântare. Încotro întorci privirea vezi numai case mari, multe noi, arătoase, în care se află solarii legumicole. Se strânge recolta din cel de-al doilea ciclu de producţie a anului. După o estimare a administraţiei locale, la Balta Doamnei sunt azi pe puţin 115 ha de solarii. Adică mai mult de o treime din totalul suprafeţei de culturi protejate din Prahova!

Păşim în mai multe gospodării chivernisite, cu case pe măsură, unde n-ai loc să arunci un ac şi în care pe fiecare metru pătrat de pământ găseşti legume de sezon. Oamenii aceştia sunt cunoscuţi prin legumicultura intensivă, cu trei culturi pe an. În ciclul întâi, din aprilie şi până în iulie - roşii şi castraveţi, în al doilea ciclu, din iulie până în octombrie - roşii şi castraveţi cornişon, iar în al treilea - salată verde, ceapă şi alte verdeţuri, cu care ei asigură piaţa ploieşteană din ianuarie şi până la Paşte! Astfel, aici în orice sezon găseşti legume în solarii. Oamenii din Balta Doamnei nu prea ştiu de odihnă!

Intrăm în comună însoţiţi de inginera Elena Penescu, specialist în domeniu de la Direcţia Agricolă Prahova, care îi ştie pe toţi grădinarii comunei.

Acolo unde munca ţine 365 de zile pe an

Om primitor, tot pe atât cât se vede şi de gospodar, cu curtea plină de solarii legumicole, Ion Simion şi soţia sa muncesc de dimineaţă până în târziul nopţii, de nu le mai ajunge timpul, cum o spun chiar ei, să îngrijească roşiile şi castraveţii din cei zece ari de solarii. „Roşiile sunt cam pe terminate, iar castraveţii, în plină producţie. N-avem timp de piaţă. Vindem cam totul de la poartă. La preţ mic, la intermediarii care ne asaltează. N-avem de ales, zice omul încovoiat de muncă. Câştigul este prea mic faţă de munca noastră.“ Soţia ne invită în grădinile din spatele casei. Ce-am aflat acolo se vede, credem convingător, din imaginile alăturate.

La mâna speculanţilor

Astfel de imagini întâlnim şi în curtea lui Ion Ionel, om zdravăn, cu palmele bătătorite de muncă. Nu-i chip să dai de el. E în mijlocul solarului cel mare. Face tratamentele la castraveţi. Nu-l putem ţine de vorbă. Soţia culege şi pune în lădiţe roşiile coapte şi castraveţii. Mai are aici vinete şi ardei gras şi usturat. Alături, la vecini, în curtea lui Costache Dumitru, şirurile de solarii parcă nu se mai sfârşesc.

Mama lui, la cei 87 de ani, o mână de femeie, are în grijă, alături de noră, culesul legumelor. E tare mândră de fiul său, dar şi de vecini, gospodari la fel de inimoşi. Nu-i loc de pizmă sau de altceva. Se plâng însă că nu au loc în piaţă la Ploieşti. Tarabele se cuceresc greu. Cu intervenţii mari. Pe uliţa Brăneştilor, şiruri de maşini ori dube ale unor intermediari aşteaptă să încarce marfa frumoasă şi proaspătă luată din faţa caselor. Un leu kilogramul de roşii, cincizeci de bani cel de castraveţi. Batjocură, nu alta!

N-au ce face. „Asta e“, ne spune unul dintre vecini, Simion Ştefan. În grija sa şi a soţiei se află nu mai puţin de 20 arii de solarii. Cam o juma’ de pogon! Fiica sa are copil mic şi după facultate stă mai mult la Ploieşti. Omul se plânge tot de interme­diarii care le iau de acasă roşiile doar cu un leu şi le dau în piaţă, la Ploieşti, cu trei sau chiar cu patru lei/kilogramul.

Până acum, ca mulţi alţii, bătea drumul până la Miercurea-Ciuc sau Odorhei. Şi chiar mai departe! Acum, singur cu nevasta, nu mai poate merge departe. În pieţele volante din comunele vecine Olari sau Puchenii Mari poţi vinde legumele, tot la… bişniţari! Localnicii nu sunt interesaţi. Şi pieţele centrale din oraş au rămas tot la mâna speculanţilor! De aceea, legumele sunt acum la preţuri atât de mari.

Durerile primarului

Vasile Dascălu este primar la Balta Doamnei de 23 de ani, fără întrerupere. Orăşean de obârşie, s-a mutat de atunci aici, în sat. Cu gândul şi cu fapta. S-a specializat în cultura legumelor, chiar dacă nu prea mai are timp efectiv de ele. Ne spune bucuros că de aici pleacă, pe parcursul unui an, peste 10.000 tone de legume.

Adică un milion de kilograme de legume proaspete. În special roşii şi castraveţi. „Oamenii noştri stăpânesc bine, chiar foarte bine tehnologiile moderne de cultură, folosesc utilaje specifice, le irigă prin sistemul de picurare. Experimentează soiuri noi. Îşi iau numai sămânţă certificată din import Franţa, Italia, Olanda şi chiar şi din Bulgaria. De la noi, nimic. Nu ştiu de ce. Noroc au avut, cu sprijin guvernamental, doar prin anii 2000-2004. De atunci, niciun guvern sau vreun ministru de la Agricultură nu s-a mai interesat de ei.

Cum să cultivi legume fără subvenţii, cum să-ţi iei utilaje fără subvenţii, cum să vinzi legumele la export, când te sufocă importul din Turcia, Macedonia sau din alte părţi! Păcat că s-a uitat de noi, zău aşa! Durerea mare, cum aţi văzut, este la recoltare. Oamenii nu au loc pe piaţă.

Acolo au loc mai mult, cum vede toată lumea, ţiganii ajunşi… mari cultivatori de legume. Trebuie făcut ceva. Urgent! Aţi auzit dorinţele oamenilor. Legumele sunt viaţa lor. Cei tineri trebuie atraşi să rămână în sat! Dar aşa, ca acum, le este tot mai greu.“

Dictatul tuciuriilor

În zona Prahovei au fost organizate, în mai multe locuri, nişte pieţe volante. Sunt bune şi nu prea. Nu poţi vinde castraveţi la… grădinari! Şi aici, tot intermediarii fac legea.

În pieţele centrale se ajunge foarte greu, cu mari intervenţii capeţi o tarabă, pe care trebuie s-o plăteşti, chiar şi atunci când nu mai ai ce vinde. În piaţa centrală din Ploieşti, mai toată lumea vinde roşii ori castraveţi de… Balta Doamnei. Doar 3-4 oameni sunt localnici. Ceilalţi, ceva mai bruneţi, se dau grădinari tot de Balta Doamnei! Aceştia iau de aici sau, la mâna a doua, de la alţi intermediari, apoi le vând cu trei-patru lei. În timp ce aceleaşi produse sunt luate din comună doar cu un leu roşiile şi cu 50-70 bani, castraveţii.

„Vedeţi, ne mai spune la plecare primarul Vasile Dascălu, este nevoie urgent de o piaţă de gros! Se discută de asta de mai bine de zece ani. Degeaba. Guvernul şi Ministerul Agriculturii şi-au luat faţa de la legumicultori. Poate ne aude acum noul ministru, dl Valeriu Tabără!“ Sperăm!

Cristea BOCIOACĂ
REVISTA LUMEA SATULUI NR. 18, 16-30 SEPTEMBRIE 2010

Vizualizari: 2447



֩ Comentarii

 
֠ 1.     legumicultor -- (18-September-2010 )
Eu cred ca nu piata de gros lipseste acestor producatori,ci un depozi modern care sa le permita stocarea si distribuirea productiei.

Răspunsurile la întrebarile dumneavoastră le puteţi găsi în revista tiparită. Abonaţi-vă acum la Lumea Satului şi veţi avea gratuit suplimentul Agro-Business. Detalii aici

--> Click aici pentru a adauga un comentariu




© 2005-2011 REVISTA LUMEA SATULUI