Imprimati articolul

Struţului african nu-i prieşte nisipul românesc

La începutul anilor 1996, în România apăreau primele ferme de struţi. Avântul care prevestea dezvoltarea acestui sector a fost vertiginos, dar viaţa economică a acestor arătări pare foarte scurtă. Fermierii, care au vrut să facă din struţul african o pasăre mioritică şi să pună pe mesele noastre această delicatesă, s-au convins de faptul că gusturile românilor nu sunt la fel de excentrice ca ale occidentalilor.

Un aspect poate chiar mai important este de factură socială, puţini fiind oamenii care să-şi permită un produs de lux precum carnea de struţ. Astfel, ceea ce se contura ca o certitudine în industria cărnii de pasăre s-a dovedit a fi un început nefast al creşterii struţilor în România.

În pofida acestei stări de fapt, am avut surprinderea de a afla că în comuna Răsuceni, judeţul Giurgiu, domnul Suraki Veceslav gestionează o fermă de struţi eficientă atât din punct de vedere productiv, cât şi economic. Ce-i drept, producţia din ferma domniei sale ajunge, în mare parte, în farfuriile elitelor bucureştene şi din ţară. Pentru cei mai mulţi dintre noi, carnea de struţ pare să rămână o delicatesă exotică.

O fermă competitivă pe plan european

În 2004, domnul Veceslav avea să pună temelia construirii unei ferme special concepute pentru creşterea acestor păsări. Un proiect destul de ambiţios, dacă ţinem seama de riscul la care s-a supus, încercând să pătrundă pe o piaţă atât de puţin dezvoltată. Contrar crezului nostru, astăzi putem spune că afacerea domnului Suraki stârneşte nu numai invidia conaţionalilor noştri, ci şi a occidentalilor, întrucât ferma este printre cele mai mari din România şi din Europa de Est.

Primii paşi pe care i-a urmat pentru dezvoltarea proiectului a fost achiziţionarea unui teren cu o suprafaţă de 300 ha, din care 46 ha au fost destinate construcţiilor.

Un aspect foarte important de care trebuie să ţinem cont atunci când începem o astfel de afacere este că, pentru a fi crescuţi în condiţii optime, ţarcul struţilor trebuie să aibă 0,2 ha. În ceea ce priveşte investiţiile, o fermă de mici dimensiuni nu este foarte costisitoare, dar ambiţia domnului Veceslav de a construi o o unitate de referinţă a făcut necesară accesarea unui program Sapard.

Tehnologie de ultimă generaţie

Construcţia propriu-zisă a fermei a început în 2004 şi s-a finalizat un an mai târziu. Pentru popularea acesteia au fost importate 20 familii de struţ din Belgia. În 2008, ferma avea 600 de capete, la care s-au adăugat şi cei 300 de pui scoşi anul acesta la incubator. Domnul Veceslav ne-a mărturisit că efectivul va continua să se mărească, pentru că la momentul actual în incubator se află 2.000 de ouă.

Întrucât ferma a devenit în scurt timp sustenabilă pe piaţă, domnul Suraki a considerat potrivit să înceapă şi construirea unui abator propriu, care în timp va putea să deservească şi alte unităţi zootehnice din zonă.

Lunar, în funcţie de cererea existentă pe piaţă, pot pleca spre sacrificare până la 100 de struţi. Pe lângă carnea macră şi alte subproduse obţinute în abatorul de aici, dl Suraki îşi doreşte ca în scurt timp să scoată pe piaţă şi o linie de produse crud-uscate, care pentru moment este în stadiul de testare.

Complexul Agroindustrial Suraki are o linie completă de creştere şi exploatare a struţilor: reproducţie, incubare, creşterea puilor şi îngrăşarea lor în vederea sacrificării pentru carne.

Un struţ, cât un porc gras

Abatorul dispune de tehnologie italiană de ultimă generaţie, iar acest lucru a permis obţinerea certificării de către Uniunea Europeană şi totodată permisiunea de a face comerţ intracomunitar. Vârsta optimă de abatorizare a struţilor este de 10-12 luni, perioadă după care aceştia nu mai iau în greutate, iar eficienţa lor economică începe să scadă. La această vârstă struţul are aproape 100 de kg. În concluzie, un struţ este cât un porc gras.

Fermă de reproducţie proprie

Pentru a asigura continuitatea fluxului tehnologic, în Complexul din Răsuceni se pune mare preţ pe reproducţia păsărilor, astfel încât în ferma de reproducere nu sunt niciodată mai puţin de 50 familii. În prezent, au 100 de familii reproducătoare.

Incubatorul fermei de reproducţie este al doilea ca dimensiune în lume. Acesta are o capacitate de 3.000 ouă pe serie, într-un an fiind 3-4 serii de incubare, iar cei interesaţi de creşterea struţilor îşi pot achiziţiona de aici material biologic cu o valoare ridicată. Preţul la care poate fi cumpărat un pui variază între 90-100 de euro, în funcţie de vârsta acestuia.

Despre carnea de struţ se spune că are proprietăţi aparte, întrucât conţine cu 62% mai puţine grăsimi decât carnea de pui, cu 52% mai puţin colesterol şi este recomandată tuturor celor care vor o alimentaţie sănătoasă.

Piaţa pare primitoare

Un aspect foarte important este desfacerea cărnii de struţ. Contrar aşteptărilor noastre, aproape 90% din producţia de carne pleacă spre restaurantele de lux ale Capitalei şi spre marile hipermarketuri. Pe rafturile acestora puteţi găsi atât carne macră, cât şi alte preparate din ea.

Ce-i drept, preţul unui kilogram de carne nu este unul care să fie accesibil tuturor categoriilor sociale El se ridică la 100 lei/kg, iar pentru alte preparate preţul variază între 50-60 lei. Chiar şi în condiţiile acestea, din Complexul Suraki pleacă spre comercializare aproximativ 50 tone carne de struţ.

Laura DOBRE
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.12, 16-30 IUNIE 2009

֩ Comentarii