Imprimati articolul

Straniu!
Descoperit acum 50 de ani, leacul cancerului a fost abandonat

Suntem în mileniul al treilea şi, cu toate că mulţi susţin că au descoperit un leac – sau mai multe – împotriva cancerului, oamenii încă mai mor din cauza acestei cumplite maladii. Remediul descoperit de unii sau de alţii este relativ, ţine de multe ori de noroc, de voinţă, de puterea de a lupta pentru viaţă. Şi, totuşi, există - dacă ar fi să ne luăm după afirmaţiile mai multor cetăţeni - un leac care tratează cu succes cancerul. Acesta a fost descoperit în Prahova, încă din 1959, şi, deşi s-a dovedit benefic, nici azi nu a fost omologat.

Inventatori de ser anticanceros

Foarte puţină lume ştie că, în urmă cu jumătate de secol, în orăşelul prahovean Vălenii de Munte se descoperea un ser care ar fi putut revoluţiona medicina. Nu a purtat propriu-zis un nume, dar a salvat peste 200 de persoane de la o moarte sigură şi garantată de către medici.

Totul a început în curtea unei case unde fuseseră repartizaţi cu locuinţele medicii Mircea Ranetescu şi Corneliu Niculescu. Mai mult dintr-un pariu cu ei înşişi decât dintr-o stringentă necesitate, cei doi şi-au refuzat un plăcut joc de table şi s-au închis în laboratorul Sanepid-ului, unitate condusă de Ranetescu, unde s-au pus pe experimente.

Ei au fost subiecţi, cobai, experimentatori. Şi-au zis că serul obţinut, cu aplicare intravenoasă, e bun în lupta cu cancerul, dar nu-l testaseră încă pe cineva care suferea de această boală.

Până într-o seară, când în poarta casei s-a oprit o căruţă. În timp ce oprea calul costeliv, Gheorghe Istrate a cerut celor doi medici o cană cu apă pentru nora sa, întinsă pe un pat de paie în căruţă. „Are cancer, a spus omul cu tristeţe, şi doctorul a zis s-o iau acasă, că moare în spital“. Ranetescu şi Niculescu s-au uitat unul la altul şi i-au dat un flacon cu serul descoperit de ei. Peste câteva săptămâni, căruţaşul a venit să mai ceară şi a precizat că „nora s-a pus pe picioare“. Pare prima bătălie câştigată.

Moarte misterioasă

Vestea că există un medicament miraculos s-a răspândit repede. Au auzit despre ser şi cei de la Centru, care au trimis în teritoriu cei mai buni oncologi ai momentului: Octav Costăchel, Constantin Dimitriu, Dumitru Teodorescu. Primul dintre aceştia i-a ascultat pe Ranetescu şi Niculescu, apoi le-a spus: „Am înţeles că aţi înscris produsul la OSIM. Vreau să fim clari: eu sunt autorul, voi, coautorii.

Altfel nu trece medicamentul.“ Adevăraţii inventatori au refuzat. Au început apoi să sune telefoanele şi să fie ameninţaţi. Aşa se face că, deşi se făcuseră experimente cu serul anticanceros în 40 de clinici din ţară, ei nu au aflat niciodată rezultatele. Totuşi, Ranetescu nu s-a lăsat pe deplin intimidat. A semnat în 1979 un protocol cu ministrul secretar de stat Aldea ca să înceapă testările la produs.

Numai că, a doua zi, chiar în faţa casei, un biciclist l-a accidentat pe Ranetescu. Medicul s-a lovit cu capul de asfalt şi a intrat în comă, murind la scurt timp. Despre biciclist nu s-a mai ştiut niciodată nimic. Nici vorbă de a plăti vreodată pentru fapta sa.

Testări

În 1999, Corneliu Niculescu, împreună cu fiul, tot Corneliu Niculescu, a reluat cercetările la produs. Cum aplicarea intravenoasă era destul de dificilă, s-a optat pentru o formulă mai uşoară, adică un medicament care să poată fi administrat pe cale bucală, de trei ori pe zi, chiar şi ambulatoriu, numit Nicolit.

Conform experimentelor de început făcute la Institutul Cantacuzino, produsul nu are toxicitate şi poate fi luat împreună cu medicamente chimioterapice, fără să le anuleze acestora efectul. De precizat e faptul că 80% din cazurile tratate cu Nicolit s-au vindecat.

Nu are efect împotriva cancerului pancreatic şi nici la recidive. Dar, doi ani mai târziu, din raţiuni de neînţeles, cel puţin pentru omul de rând, Agenţia Naţională a Medicamentului, adică forul medical care decide autorizarea unui nou medicament, a lansat o campanie violentă de denigrare a produsului, acuzându-l de toxicitate letală. Medicii au fost numiţi criminali şi acuzaţi că ucid bolnavii de cancer cu insecticid de bucătărie.

Ministerul de Interne a demarat de îndată o anchetă. Toate produsele şi substanţele din care se făceau primele au fost retrase de pe piaţă. Prin Ordonanţa nr. 109478/2001, Serviciul de Cercetări Penale din cadrul Direcţiei Generale a Poliţiei Municipiului Bucureşti a dispus efectuarea unei expertize care să stabilească dacă Nicolitul este toxic sau nu.

Specialiştii Serviciului Expertize Fizico-Chimice al Institutului de Criminalistică - col. chimist Ion Sorin Florescu şi ing. chimist Maria Georgeta Stoian - au concluzionat că produsul nu este toxic, nici din pricina acidului boric, substanţă de uz extern, nici a procainei din compoziţie. Alte studii au fost făcute la Centrul de Cercetări Ştiinţifice Medico-Militare Bucureşti, în laboratoare dotate la standarde internaţionale.

Concluzii: Nicolitul este un produs cu eficienţă bună în tratarea tumorilor canceroase. Şi totuşi... „E nevoie de testări pe animale, apoi pe oameni şi durează cam cinci, şase ani“, li s-a spus medicului şi fiului său de către specialiştii de la Institutul Cantacuzino. De atunci, nu au mai primit niciun răspuns în acest sens.

Nicolit, omologat poate în altă parte

Aceleaşi surse, invocate mai sus, afirmă: „Nicolit-ul e ieftin, nu costă mai mult de 250.000, 300.000 de lei vechi. E nevoie de un an şi jumătate de tratament ca să dea rezultate. Corneliu Niculescu fiul, că tatăl a murit fără să-şi vadă produsul pe piaţă, nu vrea să fie cunoscut. Nu cumva să moară ca Ranetescu, într-o înscenare.

Cert e că a primit oferte de omologare din Ungaria, Canada, Franţa, America. A zis însă să dea produsul în ţară. Dacă nu primeşte totuşi niciun răspuns, vinde tratamentul altor state. Dacă nu se vrea omologarea Nicolit-ului, va fi obligat să vândă pentru că nu mai are din ce trăi. Moare o părticică a chimioterapiei astfel, mor şi mulţi oameni suferinzi care şi-au legat speranţele de acest leac.

Jumătate de secol e parcă prea mult de aşteptat pentru omologare, în condiţiile în care s-au văzut rezultatele favora­bile ale produsului.“ Nicolit-ul s-a găsit o vreme, ca soluţie, în farmacii. Se folosea ca adjuvant. În ultima vreme nu s-a mai produs. A fost condamnat, încă din faşă, la uitare.

Nina Marcu
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.9, 1-15 MAI 2009

֩ Comentarii