Imprimati articolul

Ştiaţi că…?

...Anemia se tratează cu conopidă
Despre Brassica oleracea sau conopidă, aşa cum este cunoscută de către oamenii de rând, se crede că ar proveni din Egipt, unde ar avea o istorie îndelungată. În secolul al XVI-lea, această plantă a început să fie cultivată şi în Europa. Conopida face parte din aceeaşi familie Cruciferae ca şi varza şi gulia dar, spre deosebire de acestea, este mult mai sensibilă, având nevoie de condiţii de climă şi sol deosebite. Însă răspândirea conopidei în lume este destul de mare. Poate cel mai important atu al ei este datorat valorii nutritive ridicate, motiv pentru care este folosită în alimentaţia copiilor anemici, bolnavilor şi bătrânilor.

...Broccoli este o plantă rară la noi
Deşi această plantă nu are răspândire aproape deloc în ţara noastră, fiind întâlnită cel mai adesea în câmpurile experi­men­tale ale cercetăto­rilor, în alte ţări ea este crescută pe scară largă în culturi. Sin Conopida Verde provine din regiunea Mării Mediterane, însă a fost introdusă în cultură abia în secolul al XIX-lea, prima ţară care a cultivat broccoli fiind Italia. Între timp, cei mai mari consumatori de broccoli s-au dovedit a fi americanii, care au adăugat şi această plantă pe lista celor mai importante legume din meniul lor.

...Gulia este bună pentru osteoporoză
Deşi astăzi această plantă este cultivată în cultură, ea a evoluat de fapt din gulia sălbatică întâlnită şi acum în Italia, de unde provine. Adaptabilitatea ei a făcut ca astăzi să fie cultivată aproape în toate colţurile lumii. În pofida faptului că, de cele mai multe ori, rolul ei în gastronomie este decorativ pentru diferite preparate culinare sau salate, gulia are un aport important în ameliorarea osteoporozei şi nevralgiilor dentare. Proprietăţile ei sunt şi mai benefice dacă este consumată în combinaţie cu suc de morcovi sau păpădie.

...Varza de Bruxelles este un hibrid
Prima consemnare despre cultivarea ei în cultură datează din secolul al XVII-lea, în Belgia. Cu toate că, din punct de vedere botanic, varza de Bruxelles este asemănătoare verzei albe şi verzei de frunze, ea este rezultatul unei munci de selecţie repetate care, în final, a dus la consolidarea ei ca varietate. Succesul oamenilor de ştiinţă a fost însă împlinit de faptul că acest hibrid a ajuns să fie cultivat aproape în toată lumea, dar mai ales în vestul şi nord-vestul Europei.

...Dovlecelul vine din America
Curcubita Pepo face parte din familia Cucurbitaceae şi se crede că provine din Africa, de unde ulterior s-a răspândit în ţările din sudul Europei. Părerile despre locul de provenienţă a dovlecelului sunt împărţite şi asta pentru că, în urma unor cercetări arheologice, s-a descoperit că dovlecelul era o sursă de hrană pentru triburile din America de Nord şi America de Sud încă dinainte de a ajunge aici Cristofor Columb. Utilizarea dovle­celului nu se rezumă doar la domeniul gastronomic, fiind folosit şi în industria farmaceutică. În urma studiilor s-a descoperit că preparatele culinare pe bază de dovlecel au efecte benefice asupra afecţiunilor tubului digestiv.

Porcul Bazna ţine de istorie

Una dintre rasele autohtone de porci, care pare să fi pierdut competiţia cu rasele actuale, este Bazna. Istoria porcului Bazna este puternic înrădăcinată în trecut, primele consemnări despre consangvinitatea rasei datând din anul 1872, în localitatea Bazna, Transilvania. Această rasă a luat naştere ca urmare a unui proces de încrucişare nedirijată între scroafele din rasa Mangaliţa şi vierii de rasă Berk. Rezultatele obţinute din acest proces au fost evidente, porcul Bazna prezentând caracteristici productive superioare, precocitate şi prolificitate crescută.

Din aceste considerente, hibridul s-a bucurat de mare apreciere din partea crescătorilor de porcine şi s-a răspândit cu uşurinţă în regiuni precum Sighişoara, Sibiu, Făgăraş, Mediaş. Pentru îmbunătăţirea performanţelor productive, începând cu anul 1900 geneticienii au început ameliorarea rasei cu reproducători Berk aduşi din Anglia. Sporadic au fost folosiţi Yorkshire şi Sattelschwein. În anul 1984, munca geneticienilor de a crea un porc pur românesc a fost recunoscută oficial. În această perioadă s-au format şi nuclee specializate pentru reproducţie. În timp, aprecierile laudative la adresa porcului Bazna au scăzut, această rasă fiind înlocuită cu alte rase pentru carne. Se pare că astăzi şansele acestei rase stau în dorinţa oamenilor de a continua tradiţia creşterii ei, dar chiar şi aşa porcul Bazna este tot mai rar întâlnit în gospodăriile ţărăneşti.

Bruna rămâne în actualitate

Bruna este o rasă de vaci cu un trecut longeviv în ţara noastră. Potrivit consemnărilor de specialitate, aceasta a fost adusă în România de către nişte muncitori austrieci în anul 1881. Rasa Brună de la noi a fost practic rezultatul unei munci neîntrerupte a geneticienilor care au încrucişat rasele Sura de Stepă şi Mocăniţa cu tauri din Austria şi Elveţia.

Procesul genetic a fost un succes, iar Bruna a început să cunoască o tot mai mare răspândire, în special în zonele montane şi submontane din arcul carpatic. Bruna este şi astăzi reprezentativă pentru sectorul de creştere a taurinelor, în pofida promovării raselor noi. Potrivit datelor statistice, în anul 2006 producţia de lapte obţinută de la efectivul de rasă Brună cuprins în Controlul Oficial al Producţiei de lapte (COP) a fost de 4.065 kg lapte, cu un procent de 3,96% grăsime şi 3,36% proteină, un raport, de altfel, destul de bun între procentul de grăsime şi cel de proteină.

Laura DOBRE
REVISTA LUMEA SATULUI NR. 8, 16-30 APRILIE 2010

֩ Comentarii