Home   Despre noi   Abonamente   Video   Articole   Oferte   Anunturi   Newsletter   Agro Business   Contact   Arhiva
     

Imprimati articolul

Ştiaţi că...? (19 din 2010)

...În lumea reptilelor, crocodilii sunt cei mai dedicaţi părinţi

În pofida ferocităţii lor, caimanii sunt printre cei mai grijulii părinţi din lumea necuvântă­toarelor. Deşi suntem obişnuiţi să vedem doar cum forţa incredibilă a fălcilor caimanilor sfârtecă animale căzute pradă, atunci când devin părinţi aceste animale fioroase se transformă radical şi avem ocazia să vedem cât de tandre pot deveni. Simţul matern al femelei caiman se ascute încă din perioada în care sunt depuse ouăle. Ea veghează cu străşnicie cuibul până când micii prădători ies din ou. Pentru a-şi proteja puii împotriva prădătorilor, femela trebuie să-i ducă într-un loc sigur, ales din timp. Este, de cele mai multe ori, o baltă pe care oamenii de ştiinţă o numesc „maternitate“. Aici îşi vor petrece nou-născuţii primele luni din viaţă.

Rând pe rând, fiecare pui este cărat de către femelă spre acest loc sigur. Chiar dacă toţi puii sunt aduşi în aşa-zisa maternitate, misiunea proaspetei mămici nu s-a încheiat. Ea se va întoarce la cuib, pentru a căra fiecare ou neeclozat, în speranţă că şi din acesta vor ieşi pui. Uneori acest lucru chiar se întâmplă. Coaja foarte rezistentă a oului de crocodil este prea mult pentru forţele micului caiman, aşa că mama grijulie o sparge delicat, rupe la fel de atentă membrana care separă puiul de lumea de afară, asigurându-şi astfel încă un urmaş.

Încă un motiv pentru a privi caimanii cu ochi mai buni este şi altruismul de care dau dovadă. Uneori, în maternităţi sunt crescuţi puii mai multor familii. O singură femelă poate creşte şi 20 de pui, dintre care doar câţiva sunt urmaşii ei de drept. Aceasta veghează ca fiecare pui să fie în siguranţă. Au fost cazuri când, din cauza secetei, bălţile în care se refugiau au secat, iar femela şi puii au fost nevoiţi să parcurgă kilometri întregi până la o altă sursă de apă. În mod uimitor, toţi puii pe care îi avea în grijă au supravieţuit.

Cea mai mare broască ţestoasă are aproape 700 de kilograme

Un prădător la fel de curajos, dar ce-i drept de dimensiuni mai mici, este ţestoasa aligator. Aceasta poate creşte până la 70 de cm şi poate atinge o greutate de aproape 90 de kilograme. Poate şi datorită staturii sale impresionante, ţestoasa aligator este un prădător de temut, atacând orice vieţuitoare care îi trece prin faţă.

Modalitatea de vânătoare a ţestoasei nu este una foarte ingenioasă, ci mai degrabă una foarte practică. Atunci când vrea să se hrănească, se aşează pe fundul apei, stă cu gura deschisă, iar când prada se apropie suficient de mult este prinsă între maxilarele sale puternice. Aprecierile oamenilor referitoare la această vieţuitoare deosebită i-au atribuit de multe ori roluri importante. În trecut, ţestoasele aligator erau folosite pentru a găsi persoanele dispărute în ape. Acestea erau legate cu o sforicică de picior şi lăsate să coboare pe fundul apei. De cele mai multe ori, se aşezau exact în locurile în care se înecaseră oamenii.

În Thailanda, spre exemplu, se crede că ţestoasele au puteri miraculoase, motiv pentru care sunt suflate cu aur şi păstrate în temple.

Pe lista celor mai mari chelonieni, pe lângă broasca ţestoasă aligator se regăseşte broasca ţestoasă gigant, care atinge dimensiuni impresionante, având o lungime de 1,4 m şi o greutate de aproximativ 250 kg. Însă cea mai mare broască ţestoasă din lume are o lungime de 1,8 m şi o greutate de 680 kg. Dar nici măcar aceasta nu atinge dimensiunile străvechilor chelonieni.

Laura DOBRE ZMARANDA
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.19, 1-15 OCTOMBRIE 2010

Vizualizari: 729



֩ Comentarii

--> Click aici pentru a adauga un comentariu




© 2005-2011 REVISTA LUMEA SATULUI