Sporturi la care îţi stă inima în loc

Veritabile remedii pentru tonifierea organismului, sporturile nautice câştigă din ce în ce mai mult teren în dauna celor clasice, în ciuda gradului ridicat de periculozitate. Vara aceasta, opţiunile multor români, pentru care adrenalina e cuvântul de ordine, se îndreaptă spre rafting, surfing şi caiac.

Transformată peste noapte dintr-o „cenuşăreasă“ a sporturilor nautice de vacanţă într-o „primadonă“, raftingul a luat o amploare deosebită în România ultimilor ani, odată cu dezvoltarea turismului rural.

Pentru o aventură ca aceea pe care o propune raftingul se impune, în primul rând, condiţii naturale optime de desfăşurare: râuri de munte, repezi, cu cascade, praguri, denivelări ale albiei. În România, cele mai potrivite şi cunoscute râuri pentru un traseu de rafting sunt Bistriţa şi Mureşul (cu precădere pentru începători), Defileul Jiului (pentru nivel mediu şi avansat), Crişul Pietros, Nera şi Cerna (pentru cei foarte experimentaţi).

Catalogat adesea ca extrem, raftingul incumbă şi un grad de dificultate în funcţie de traseul ales. Tocmai de aceea, reprezentanţii firmelor care închiriază echipamentele aferente unei astfel de aventuri cu roci şi ape învolburate recomandă clienţilor să fie în permanenţă atenţi la situaţiile, spun specialiştii, care ar trebui fundamental evitate: coborârea cu barca în poziţie transversală şi lovirea acesteia de obstacole aflate sub sau deasupra apei.

Primul tip de incident poate fi evitat prin cârmirea bărcii paralele cu firul apei. Pentru cei care preferă traseele dificile, este bine de ştiut anumite tehnici de evitare a vâltorilor şi vârtejurilor, mai ales unde nu există posibilitatea ocolirii lor pe mal.

În cazul cascadelor, se recomandă tragerea bărcii pe mal şi continuarea drumului în aval de căderea de apă sau, dacă nu s-a evitat la timp, continuarea drumului direct prin cascadă. În timpul vâslirii, nu uitati să menţineti întotdeauna barca cu vârful (prova) în faţă pentru a observa din timp toate obstacolele.

Un alt leac „extrem“ pentru stres, oboseală şi plictiseală este surfingul. Practicat în România la scară redusă până de curând, surfingul s-a transformat într-o opţiune serioasă pentru tinerii dornici de a schimba registrul aventurilor nautice.

La noi, teatrul unei astfel de escapade sportive este litoralul Mării Negre. Surfingul este un sport care necesită foarte multă îndemânare şi o condiţie excelentă fizică, condiţii meteo favorabile, adică la valuri de peste doi metri însoţite eventual de vânt puternic.

O astfel de distracţie, cu toate ingredientele sale, este şi piperată sub aspect financiar, preţul închirierii unei plăci de surfing şi a echipamentului fiind între 150 şi 400 de euro pentru câteva ore de distracţie.
Cine nu e îndeajuns de nebun să se ia la trântă cu valurile uriaşe poate alege scufundările.

Pentru a explora adâncurile Mării Negre, sport la mare căutare în ultimii ani, îţi sunt necesare un antrenor specializat, un echipament aferent scufundărilor, o barcă cu care să ajungi în larg, dar şi mai multe sute de euro. Scump, dar spun cei care au încercat astfel de senzaţii tari, face toţi banii.

Tot în topul preferinţelor românilor dornici de excentricităţi nautice este schiul nautic. Nerecomandat profanilor ori celor cu probleme de sănătate, schiul nautic este şi mai puţin costisitor decât „suratele“ sale. Firmele care oferă spre închiriere echipamentul pentru acest sport se întrec în oferte în fiecare sezon estival.

Acest mod de a te răcori costă în jur de 100 lei pentru 30 de minute. Dacă, dimpotrivă, vă place să „navigaţi“ în ape ceva mai liniştite, o opţiune ar fi plimbarea cu caiacul prin Delta Dunării. Ca orice distracţie mai exotică, şi caiacul scoate din buzunarele turiştilor între 100 - 300 de euro pe zi.

֩ Comentarii

֩ Comentarii

--> Click aici pentru a adauga un comentariu