Imprimati articolul

Specificul alimentaţiei ovinelor

Ovinele se diferenţiază faţă de alte specii de animale domestice prin faptul că depun un efort mai mare pentru procurarea hranei. Se apreciază că cca 90% din hrana consumată de către ovine este reprezentată de vegetaţia existentă pe pajişti permanente (uneori inaccesibilă altor specii), de subproduse agricole şi surse ocazionale, mai puţin de 10% fiind nutreţuri concentrate.

Fiziologia aparatului digestiv

Specia ovină se caracterizează din punctul de vedere al aparatului digestiv prin existenţa a patru compartimente gastrice: rumen, reţea, foios şi cheag, dintre care primele trei compartimente sunt cunoscute sub denumirea de prestomace, iar cheagul este prevăzut cu glande digestive, având rolul stomacului propriu-zis.

În prestomace se realizează digestia cu ajutorul microsimbionţilor lor, iar digestia chimică are loc în cheag (stomacul glandular) şi intestin. Faţă de taurine, ovinele au capacitatea relativă a rumenului şi reţelei, precum şi lungimea relativă a intestinelor mai mari, ceea ce asigură o mai bună valorificare a furajelor celulozice.

Fiind animale rustice şi mai puţin pretenţioase faţă de hrană, ovinelor le sunt destinate nutreţurile de calitate inferioară, cu toate că ele digeră mai slab substanţele organice şi în special celuloza brută din nutreţurile de volum comparativ cu bovinele. Oile digeră mai bine decât bovinele componentele nutreţurilor concentrate, fapt explicabil în parte prin eliminarea unor cantităţi mai reduse de produse endogene, în comparaţie cu bovinele.

Principalele surse de proteină pentru hrana ovinelor sunt asigurate de păşuni şi fâneţe naturale sau cultivate, reziduri industriale şi produse agricole secundare, seminţe de cereale şi leguminoase, făinuri animale, drojdii furajere şi substanţe azotate sintetice. Plantele furajere cu valoare proteică ridicată sunt reprezentate de leguminoase folosite sub formă de masă verde, fân, semifân şi concentrate.

Capacitatea relativă a segmentelor tubului digestiv la specia ovină şi taurină - %
(vezi tabel in revista tiparita, pe baza de abonament)

Capacitatea compartimentelor gastrice variază la ovine în funcţie de vârstă şi tipul de alimentaţie. Jurubescu V. (1966), Mierliţă D. (1998) arată că, la ovinele adulte, rumenul – compartimentul cel mai dezvoltat – are un volum de 13,23 litri, reţeaua de 1-3 litri, foiosul de 1-2 litri, iar cheagul de 1,7-3,3 litri.

Digestibilitatea substanţei organice (dSO) şi a celulozei brute (dCB) la ovine şi bovine (după Halga P., 2002)
(vezi tabel in revista tiparita, pe baza de abonament)

Cerinţele de proteină

Pentru asigurarea funcţiilor vitale şi pentru creşterea lânii se recomandă administrarea a 70-75 g PD/ 100 kg greutate vie, la care se adaugă necesarul pentru starea fiziologică în care se găseşte animalul: gestaţie, lactaţie, creştere, îngrăşare. Pentru creşterea normală a lânii este necesar să se asigure ovinelor cu o masă corporală de 40-50 kg şi o producţie de 4 kg lână fină sau 2,5 kg lână semifină ori grosieră 25-30 g PD zilnic.

Un aport constant de energie, dar crescut de proteină determină un spor liniar al cantităţii de lână de la 2,3 g la 9,0 g/animal/zi (respectiv, cu cca 390%), în timp ce aportul constant de proteină şi crescut de energie determină o creştere a producţiei de lână de numai 52% (Gebhardt G., 1981).

Normativele prevăd ca la fiecare kg de lână produs peste valorile enunţate să se suplimenteze cantitatea de proteină cu 18 g PD zilnic.

În cazul mieilor şi tineretului din crescătorii se va asigura PD la nivel de 14-18% din valoarea nutritivă a raţiei. În funcţie de starea de întreţinere şi de producţia de lapte, necesarul de proteină digestibilă este de 10-12% din valoarea nutritivă a raţiei.

Cerinţele de proteină, în funcţie de starea fiziologică a oilor, au o evoluţie neliniară, astfel sunt reduse în perioada de repaus mamar şi în primele 3 luni de gestaţie (80 g PDI/ UFL), cresc în ultima parte a gestaţiei (140-145 g PDI/UFL) şi sunt de asemenea ridicate în faza de lactaţie (110-120 g PDI/UFL), (Halga P., 2000).

Prof. univ. Stelian DĂRĂBAN
REVISTA LUMEA SATULUI NR.18, 16-30 SEPTEMBRIE 2011

֩ Comentarii