Imprimati articolul

Sisteme moderne pentru creşterea vitelor de carne

Aceste sisteme reprezintă o verigă importantă a mediului de exploatare la taurine. Ele constau în asigurarea unor condiţii optime de adăpostire, microclimat, îngrijire şi mişcare, ţinând seama de o serie de cerinţe. În acest sens se are în vedere starea fiziologică a animalului (vaci alăptante, viţei, tineret taurin la îngrăşat), temperaturile anuale, asigurarea confortului optim de cazare şi a condiţiilor de microclimat.

Cerinţe

Pentru vacile alăptante, sistemul de întreţinere trebuie să răspundă următoarelor obiective:
• să asigure condiţii corespunzătoare pentru hrănire, mişcare şi odihnă;
• să permită exteriorizarea şi monitorizarea uşoară a căldurilor, pentru a obţine rezultate de reproducţie bune (adăposturi luminoase şi spaţioase);
• mecanizarea tuturor activităţilor grele şi repetitive: distribuirea furajelor, îndepărtarea şi stocarea dejecţiilor, împrăştierea paielor pentru aşternut.
Pentru a avea un sistem de întreţinere în stabulaţie liberă funcţional trebuie respectate două reguli de bază şi anume: asigurarea unui spaţiu optim pentru fiecare animal şi existenţa unei zone de odihnă, a unei zone de mişcare şi de furajare bine delimitate.

Tipuri de adăposturi

În sistemul de producţie viţel şi vacă alăptantă se poate opta pentru două sisteme de întreţinere liberă:
• stabulaţie liberă în adăposturi cu zonă de mişcare exterioară (neacoperită);
• stabulaţie liberă în adăposturi acoperite complet, cu două posibilităţi de amenajare interioară cu aşternut permanent integral şi aşternut permanent parţial şi zonă de mişcare raclată.

Ambele tipuri de adăpost sunt satisfăcătoare, însă cel de-al doilea tip (cu zonă de mişcare acoperită) este mai bun în condiţiile unui climat umed (precipitaţii anuale de peste 1.000 mm). Pentru o bună reuşită a unui sistem de întreţinere liberă, trebuie respectate următoarele cerinţe:
• o bună expunere a adăpostului, în general spre est sau sud-est;
• o bună ventilaţie a adăpostului, asigurându-se o bună reînnoire a aerului din adăpost, evitându-se în acelaşi timp curenţii de aer;
• o bună compartimentare a adăpostului, pentru stabilirea unor loturi de producţie uniforme, de 10 până la 15 animale;
• ecornarea obligatorie a animalelor;
• asigurarea unei hrăniri corespunzătoare, cu o bună distribuţie a furajelor şi suficient spaţiu pentru furajare, limitându-se astfel concurenţa între animale.

Dr. ing. Gheorghe NEAŢĂ
REVISTA LUMEA SATULUI NR. 10, 16-31 MAI 2011

֩ Comentarii