Sirma Granzulea, glasul profund al aromânilor

În galeria stelelor folclorului dobrogean, Sirma Granzulea are un loc aparte: interpretează, compune şi prelucrează folclor aromân. Cântă de peste 48 de ani şi în tot acest timp viaţa ei s-a împlinit prin binele pe care l-a făcut şi îl face necondiţionat celor care cred în puterea lui Dumnezeu. Altfel spus, tot ce atinge înfloreşte şi cântă, aduce lumină, risipeşte gândurile triste, face ca melancolia să se transforme în mătase, iar veselia să fie ca cerul după o ploaie binefăcătoare.

S-a născut la Sinoe, un sat dobrogean de o frumuseţe rară, despre care Sirma spune că „este simplu, magic şi împărătesc totodată“. Este învăţătoare, a predat timp de 31 de ani lecţii de bază pentru viaţă copiilor de la sate şi de la oraş. Nu a ieşit încă la pensie, dar s-a retras de la catedră, pentru că în acest moment se ocupă de colecţia de cântece dobrogene pe care a adunat-o cu grijă şi sacrificii.

Pentru Sirma popasul într-o localitate, spectacolul în sine, nu se încheie niciodată atunci când se trage cortina. Întâlnirea cu locuitorii satului, oameni în vârstă care mai au ceva de spus, înseamnă enorm pentru cariera ei. Aşa a ajuns să adune peste 500 de cântece originale, o comoară nepreţuită pentru patrimoniul spiritual al aromânilor… O muncă imensă se află dincolo de scenă, dincolo de momentele ei de strălucire şi preţuire!

- Se spune că folclorul dobrogean nu este atât de bogat, pe cât este zona de generoasă.

- Nici vorbă. Folclorul autentic dobrogean trebuie căutat la izvoare, în satele cele mai îndepărtate, în casele oamenilor pe care de obicei nu-i caută nimeni. Acolo am descoperit zeci şi sute de cântece pe care mă străduiesc să le aduc în viaţa oamenilor.- Ce oameni v-au marcat cariera?

Dan Moisescu, marele interpret de muzică populară, care mi-a fost profesor la Colegiul pedagogic din Constanţa, unde am învăţat. Cea care m-a învăţat însă să iubesc cântecul popular, să fac diferenţa între autentic şi nonvaloare a fost diriginta mea, profesoară de muzică, doamna Zavelea. Când am ajuns la Şcoala Populară de Artă, iar am avut noroc, pentru am fost îndrumată de de doamna Lea Bularca, o excepţională profesoară de canto.

- Ce moment a făcut să păşiţi din banca amatorilor în cea a profesioniştilor?
- Concursul „Floarea din grădină“. Am luat trofeul şi din momentul acela am fost acceptată şi de interpreţii profesionişti de folclor.

- Să revenim asupra cântecului aromân care v-a adus şi recunoaştere internaţională. Ce le spuneţi acelora care, în momentul când le cântaţi, râd şi plâng deopotrivă?

- Le aduc aminte de mângâierea mamei, de dragostea părintească, de frumuseţea naturii, de traiul de la ţară, cu bune, cu rele. Le cânt despre iubirea de pământul strămoşesc, despre graiul, portul şi credinţa pe care trebuie să le transmită urmaşilor.

- În repertoriul dumneavoastră aveţi o piesă specială, care a devenit melodia de suflet la aromâni?

- Da, este vorba despre „Paiduşca“. Un dans tradiţional care începe lent şi se încheie cu paşi rapizi, o explozie de bucurie şi de speranţă. Eu mi-am permis să scriu versuri pentru această frumoasă piesă şi de atunci nu mai există petrecere fără Paiduşca.- Doamnă Sirma Granzulea, vă gândiţi cumva şi la vacanţă?

Lucrez mai mult ca oricând la o culegere de cântece aromâne originale, am spectacole, înregistrări. Timpul care îmi rămâne îl petrec numai cu soţul şi fetele mele, cu cei dragi, cărora le dedic muzica şi viaţa mea toată.

֩ Comentarii

֩ Comentarii

--> Click aici pentru a adauga un comentariu