Silozul rămâne ceea ce a fost > REVISTA LUMEA SATULUI

Exploatarea în condiţii de eficienţă economică a fermei de taurine sau ovine presupune asigurarea unei furajări echilibrate energo-proteic pe tot parcursul anului.

Administrarea unei raţii furajere în care predomină fânul sau grosierele (paie, coceni etc.) nu satisface rigorile alimentaţiei animalelor înalt productive, iar pentru efective mari este foarte greu de realizat stocul din aceste categorii de furaje din cauza volumului mare de transport, al spaţiilor necesare pentru depozitare şi al manoperei pentru cosit, uscat şi depozitat.

Furajul cu cel mai bun raport calitate-preţ, care să conserve pe termen lung (12-24 luni) substanţele nutritive conţinute de biomasă, este silozul din porumb sau (semisilozul-semifânul) din ierburi şi/sau din amestecul acestora cu leguminoase.

Principalele argumente care susţin producerea silozului:
• Comparaţii între siloz şi fân de ierburi (valori medii tabelare)

Pentru obţinerea unui siloz de calitate trebuie îndeplinite următoarele condiţii:

- recoltarea în fenofaza optimă (început de înspicare la graminee şi început de îmbobocire la leguminoase, ceară-pârgă la porumb). Depăşirea acestor fenofaze înseamnă pierderi mari de substanţe nutritive, în special proteină;

- încheierea silozului în timp scurt (1-3 zile) reduce fenomenele de oxidare (creşte disponibilul de substanţe nutritive pentru animale), fermentaţiile aerobe nedorite şi menţine culoarea, gustul şi mirosul natural al plantelor însilozate, mărind palatabilitatea (consumul voluntar);

- tasarea energică în timpul umplerii silozului şi 1-2 zile după încheierea lui;

- conţinutul în zaharuri fermentescibile este criteriul după care plantele se împart în:

– uşor însilozabile (ierburi, secară, orz, porumb, sorg, amestecuri cu 40-50% graminee) şi

– greu însilozabile (leguminoase perene şi anuale, amestecuri cu peste 50% leguminoase, care au un conţinut redus de zaharuri fermentescibile).
- conţinutul optim de substanţă uscată pentru desfăşurarea proceselor biochimice favorabile conservării silozului este de 30-50%. Nu este recomandată adăugarea de apă, sare sau carbonat de calciu pentru că acestea reduc aciditatea şi influenţează negativ conservarea;

- acoperirea silozului cu folie de polietilenă în vederea izolării lui faţă de factorii de mediu;

- începerea administrării silozului în hrana animalelor după 30-40 de zile (când procesele biochimice scad mult în intensitate şi furajul este „murat“) în procent de 20-70% din raţie, în funcţie de specie, categoria de animale şi starea fiziologică a acestora.

Pentru îmbunătăţirea calităţii silozului pot fi folosite adaosuri de uree de 3-5 kg/t (în cazul ierburilor sau a porumbului) şi adausuri de melasă de 20-40 kg/t (în cazul leguminoaselor).

Pentru a reuşi în demersul de a însiloza diferite producţii de furaje este necesar să respectăm câteva reguli:

- să pregătim spaţiile de depozitare (curăţare, dezinfectare);
- să procurăm din timp inoculantul pentru siloz şi folia pentru acoperire (dacă dorim să le folosim);
- să verificăm şi să reparăm utilajele pentru însilozare;
- să asigurăm tocarea plantelor la 7-8 cm în cazul ierburilor şi la 0,8-1,2 cm în cazul porumbului;
- să tasăm continuu straturile de biomasă depozitate;
- să încheiem lucrarea în timpul cel mai scurt posibil şi să izolăm cu folie de polietilenă fixată cu saci cu nisip sau anvelope uzate;
- să asigurăm cel puţin 30 de zile de la încheierea depozitării până la introducerea în raţie a silozului;
- să descoperim o suprafaţă cât mai redusă în perioada de utilizare în furajare;
- să utilizăm silozurile în raţia animalelor în concordanţă cu cerinţele fiecărei specii şi categorii, respectând principiile unei alimentaţii ştiinţifice.

• Conţinutul în SU 30-50%;
• Celuloză 23-26%
• Proteină 14-17%
• Acidul butiric lipsă
• Acid lactic 1,2-2,5%

֩ Comentarii

֩ Comentarii

--> Click aici pentru a adauga un comentariu