Imprimati articolul

Sfecla - cea mai rentabilă cultură

Cel puţin aceasta este convingerea dlui Vasile Stancu, director executiv al Asociaţiei Producătorilor de Sfeclă de Zahăr din România. În opinia sa, după foarte mulţi ani, autorităţile au înţeles că şansa de a relansa cultura sfeclei şi a producţiei de zahăr stă într-o puternică susţinere financiară. Decizia a venit cumva prea târziu pentru a determina acea emulaţie în rândul fermierilor care să ducă la sporirea suprafeţelor cultivate cu sfeclă.

Anul 2011 va fi însă proba cea mai convingătoare pentru revenirea la sentimente mai bune faţă de această plantă.

Producţia de zahăr va depăşi 100.000 t

− Domnule director, deşi revirimentul întârzie, păreţi mai optimist decât în 2010. Există elemente care ne dau speranţe că suntem pe calea cea bună?

− Din datele prezentate de MADR se constată o concentrare a suprafeţelor cultivate cu sfeclă de zahăr. Se impune însă ca direcţiile agricole să se implice mai mult în prezentarea avantajelor cultivării sfeclei. Este vorba despre acordarea unor subvenţii de 617,57 euro/ha, fiind cultura sprijinită cel mai mult. În condiţiile unui an normal din punct de vedere climatic, consider că pe suprafaţa rămasă în cultură şi cu o producţie medie de peste 45 t la ha putem realiza cota de zahăr de 104.688 tone. Deşi politicienii susţin că zahărul este un produs strategic, nimeni nu se interesează de el. Se întreabă numai de ce îi creşte preţul.

Conform situaţiei operative transmise de societăţile comerciale procesatoare de sfeclă de zahăr rezultă că, la începutul anului 2011, s-a scontat pe o suprafaţă cultivată cu sfeclă de 22.000 de hectare. Realizările efective din teren sunt însă mai mici de 18.640 de hectare. Au fost unele calamităţi, dar sunt nesemnificative. Tot nesemnificativă este şi creşterea numărului de cultivatori, aproximativ 1.177 de producători, revenind în medie 15 hectare pe o gospodărie. Este vorba despre o concentrare a suprafeţei cât de cât acceptabilă, inclusiv din punct de vedere economic.

Date care îndeamnă la reflecţie

− Să înţelegem că ne îndreptăm spre o criză a zahărului?

− Greu de spus. Din nefericire, criza care se prefigurează este una de proporţie şi va afecta întregul sector agroalimentar al Terrei. Revenind la criza zahărului în România, lucrurile sunt complicate, iar cauzele trebuie căutate în interiorul ţării. Ca om care îşi asumă părerea în deplină cunoştinţă de cauză, afirm că scenariul scoaterii României de pe piaţa intracomunitară a fost gândit imediat după 1990, astfel încât România, cu 33 de fabrici şi o capacitate de rafinare de 600.000-700.000 tone zahăr brut, să fie scoasă de pe piaţa europeană.

Lovitura de graţie a primit-o ţara noastră şi prin procesul de restructurare, care a dus la diminuarea drastică a suprafeţelor cultivate cu sfeclă. Acestea sunt adevăratele răspunsuri la creşterea preţului la zahăr, deoarece actualmente se recunoaşte în mod neoficial că s-a greşit şi UE a intrat într-o perioadă de deficit la produsul zahăr, preţurile ajungând la peste 900 euro/tonă.

Laura DOBRE ZMARANDA
REVISTA LUMEA SATULUI NR.12, 16-30 IUNIE 2011

֩ Comentarii