Home   Despre noi   Abonamente   Video   Articole   Oferte   Anunturi   Newsletter   Agro Business   Contact   Arhiva
     

Imprimati articolul

Sfântul Ilie, la ceas de sărbătoare

Apă şi foc, l-am defini, succint, pe protagonistul acestui articol. Şi am spune tot. Despre Sfântul Ilie, cel care este considerat unul dintre marii profeţi, dacă nu cel mai mare, al Vechiului Testament, cel care are puterea de a închide şi de a deschide cerurile, cel care, la vreme de restrişte pentru oameni, plante şi animale, aduce ploaia binecuvântată, cel care, se spune, aleargă după dracii care îl supără prin cer, cel care, după cum susţine Biserica Ortodoxă, prefigurează Înălţarea Domnului Iisus Hristos de mai apoi, se pot spune multe. Dar azi, la zi sfântă, vom povesti despre el, cum ne pricepem, doar atât cât ne permite spaţiul.

Ilie Tesviteanul, marele proroc

Născut la Tesvi – lucru care îi va da în timp numele de Tesviteanul –, în tribul lui Aaron, preot totodată, Sfântul Ilie este sărbătorit în fiecare miez de vară, pe 20 iulie, de toată creştinătatea. Considerat a fi unul dintre cei mai importanţi proroci din Vechiul Testament, dar şi mare făcător de minuni şi aducător de ploi la vreme de secetă, Ilie a primit chiar de la Dumnezeu puterea de a deschide şi închide cerurile. Se spune că Ahab, regele din vremea sa, nedrept şi uşuratic, se închina la idoli şi persecuta prorocii. Furios pe un astfel de comportament, Ilie l-a înfruntat, arătând că idolatria nu este bună. Apoi, dintr-o dată, peste ţară s-a instalat seceta. Fără apa aducătoare de viaţă, totul s-a distrus, plante, animale, inclusiv oameni au murit răpuşi de secetă. Prorocul Ilie a vieţuit, prin voia Domnului. El a trăit pe malul unei ape nesecate şi a mâncat pâine şi carne. De unde, dacă era secetă şi bucatele nu se făcuseră şi animalele muriseră? Corbii cerului îi aduceau hrana lui Ilie. Apoi, Tesviteanul a plecat de acolo şi s-a oprit la un bordei amărât, unde a fost hrănit de o văduvă săracă şi păgână, căreia, într-o zi, i-a murit fiul. Văzând durerea femeii, Ilie a cerut ajutorul lui Dumnezeu şi l-a înviat din morţi pe tânărul acela.

Urcarea la ceruri

Când i-a venit şi lui Ilie ceasul să treacă la cele sfinte, Dumnezeu a considerat că e demn, prin credinţa arătată, de a vedea faţă în faţă slava Dumnezeului întrupat şi l-a ridicat la cer într-o căruţă de foc trasă de patru cai. S-a autodeclarat inamicul numărul unu al dracilor. Şi acum, se spune, mai colindă cerurile, în căutarea lor. Hurducuiala pe care o face el pe acolo, din cauză că e bătrân şi chior de un ochi şi nu vede bine, ba şi surd, iar oastea lui Satan se distrează pe seama lui, noi o simţim sub forma tunetelor şi a fulgerelor. E bine ca aceste fenomene, naturale sau trimise de Ilie, să nu ne prindă pe câmp, nici sub copaci, nici la streaşina caselor, că se pot întâmpla, Doamne fereşte, alte nenorociri. De Sfântul Ilie nu se face pomană mare, nu se împart colaci şi lumânări, ca la alte momente ale creştinătăţii. Poate vreo farfurie de pâsat sau orez cu lapte pentru copiii vecinilor, împresurată cu flori de vară. Dar merele nu trebuie să lipsească. Nu e bine ca ele să se bată, pentru că acest gest, se spune, aduce grindina.

Nina Marcu
REVISTA LUMEA SATULUI NR. 14, 16-31 IULIE 2010

Vizualizari: 660



֩ Comentarii

--> Click aici pentru a adauga un comentariu




© 2005-2011 REVISTA LUMEA SATULUI