Imprimati articolul

Semtest-ul de la Târgu-Mureş,
O floare rară a zootehniei româneşti

Puţine, foarte puţine au fost unităţile şi instituţiile de cercetare de referinţă în zootehnia românească care au fost salvate din faţa tăvălugului demolator al falşilor reformatori postdecembrişti. Majoritatea edificiilor ce vin din istorie au fost transformate în relicve ce acuză.

În primul rând pe demnitarii agricoli ce au deschis porţile vandalilor. Îi acuză, mai apoi, pe guvernanţii acelor vremuri care au făcut pariuri absurde cu agricultorii. Şi, nu în ultimul rând, îi acuză grav pe făptaşii dezastrului. Pe cei cu târnăcopul în mână, ce au obligat marile valori umane să abdice. În acest peisaj economic demolator, salvarea Semtest-ului de la Târgu-Mureş poate fi considerată o minune cerească.

Forţa divină salvatoare s-a exprimat aici, pe acest pământ, prin gândirea şi cutezanţa unor oameni de excepţie care s-au interpus în calea demolatorilor. În joc era nu atât salvarea unei instituţii de valoare internaţională, ci chiar continuarea unor realizări ştiinţifice ce condiţionau finalizarea unui proces de selecţie şi ameliorare în domeniul taurine
De atunci şi până acum au trecut două decenii. Ce au făcut oamenii de aici pentru salvarea realizărilor ştiinţifice şi racordarea acestei instituţii la cuceririle ştiinţifice actuale? Vom încerca să răspundem la aceste întrebări apelând la valorile trecute şi actuale.

Scurtă retrospectivă

Înainte de 1989, aproximativ 80% din vacile şi junicile crescute în România erau însămânţate artificial. Acest lucru s-a schimbat însă odată cu privatizarea masivă a centrelor de însămânţare artificială, timp în care activitatea a scăzut, în 2000, până la pragul periculos de 37%.

În 2006, doar 55% din efectivele de taurine mai erau însămânţate în mod artificial, iar în 2008 doar o proporţie de 45%.

Este de prisos să spunem că însămânţarea artificială reprezintă cea mai potrivită metodă pentru creşterea valorii genetice a animalelor şi care se poate folosi în orice fermă, indiferent de capacitatea şi dotările acesteia. Materialul seminal poate fi transportat şi pe distanţe mari atunci când sunt întrunite anumite condiţii de ambalare şi păstrare.

Printre ţările care preferă reproducerea taurinelor prin însămânţare artificială se numără Germania, care adoptă această metodă pentru 81% din efectivul de femele, Austria, cu un efectiv de peste 92%, Ungaria şi Serbia, cu efective de peste 80%.

Datele statistice arată că, în România, pentru 55% din efectivele de taurine este adoptată monta naturală, care, spre deosebire de cea artificială, nu poate garanta obţinerea unor descendenţi valoroşi. Asta face dovada faptului că românii sunt încă adepţii lucrurilor făcute din amatorism.

Pentru a înţelege mai bine activitatea centrului de reproducere SC Semtest BVN SA Târgu-Mureş, am stat de vorbã cu domnul Mircea Roman, directorul centrului, şi cu domnul Lucian Hârceagă, medic epizootolog. Cu ajutorul lor, am încercat să desluşim o mică parte din tainele genetice în zootehnie şi să înţelegem dificultatea procesului de ameliorare şi reproducţie.

Deşi majoritatea centrelor de cercetare din România au fost sortite pieirii, am avut bucuria de a vizita la Târgu- Mureş o unitate de referinţă. În agricultura românească, la originea acestei realizări se află munca de decenii a unor profesionişti de excepţie.

Pentru prima oară în România, în iulie 1957, ca urmare a derulării unui program iniţiat de Centrul Naţional de Reproducţie şi Însămânţare Artificială Baloteşti, se aplică această metodă reproductivă.

Şapte ani mai târziu este înfiinţat Centrul de Însămânţare Artificială Mureş, iar apoi, în urma reorganizării activităţilor de reproducţie şi ameliorare, se transformă într-o unitate specializată, ce purta numele de Semtest Târgu-Mureş. În 1986 se deschide şi sediul de la Sângeorgiu de Mureş, iar în 1990 este supus procesului de privatizare.

Salvarea a venit de la nemţi

Deşi investiţiile făcute aici au fost considerabile, atunci când a fost preluat de Centrul de Însămânţare Artificială Neustadt a.d. Aisch, una dintre cele mai mari companii de gen din Europa, se afla în pragul falimentului. În momentul de faţă, Semtest BVN, aşa cum a fost redenumit, este o societate pe acţiuni, 99% din acestea fiind deţinute de compania germană.

Trist este că, pe ansamblul ţării, din cele şase centre Semtest care au existat în România, mai funcţionează doar douã.

Principalele activităţi întreprinse de Semtest sunt creşterea şi testarea taurilor pentru reproducţie. Centrul se mai ocupã şi de furnizarea de material seminal congelat de la tauri, atât în ţară cât şi în afara ei.

Colecţia este impresionantă

În cadrul Semtest-ului există tot timpul 150-180 de tauri din rasele Fleckvieh, Holstein Friză, Brună, Pinzgauer şi alte rase pentru carne, a căror valoare genetică este foarte mare.

Tot în contextul reuşitelor se încadrează autorizaţia prin care centrului Semtest BVN îi este permis, încă din anul 2002, să trimită spre export material seminal congelat. Numai anul acesta au plecat spre export 20.000 de doze de material seminal. La nivelul unui an, exporturile însumează 150.000 de doze. Ţările spre care pleacă aceste doze sunt Germania, Austria, Suedia, SUA, Croaţia, Serbia, Polonia, Bosnia, Iran, iar de curând au început o serie de negocieri pentru a exporta şi în China.

Tauri a căror greutate este echivalată în aur

Dacă ţinem seama de numărul de doze vândute de la un taur, putem aprecia că valoarea acestuia poate ajunge şi la 2 milioane de euro.  Preţul unei doze de material seminal diferă în funcţie de diluanţii şi soluţiile care menţin viabilitatea spermatozoizilor, dar acesta este în general de 20 de lei. Preţul cu care dozele sunt vândute în export este de două sau chiar de trei mai mare.

Una dintre urmările declinului acestei activităţi de însămânţare artificialã este poate şi numărul foarte mic al competitorilor pe piaţa materialului seminal.
În afară de Semtest BVN, care în acest moment deţine 35% pe piaţa din România, în perimetrul de infuzie a rasei Bălţata Germană se mai remarcă pe piaţă Semtest Craiova şi Timişoara, precum şi Austrabull Miercurea-Ciuc.

Domnul Roman afirmă că în această competiţie mai intră şi importatori de material genetic. Riscul este că cerinţele calitative nu sunt atât de exigente, de foarte multe ori materialul importat de aceştia fiind de slabă calitate. „În lipsa unui program naţional de ameliorare, va veni o vreme în care vom plăti greşelile de astăzi“, susţine Mircea Roman.
Un subiect care cu siguranţă prezintă interes pentru foarte mulţi dintre noi este reprezentat de tendinţele actuale de creştere a animalelor pentru carne.

Orientări noi în ameliorare

Situaţie confirmată şi de dl Roman, care explică orientările spre rasele de carne prin cererea mare existentă pe piaţă. Anul trecut, din totalul de vânzări, rasele de carne au reprezentat aproximativ 8%.

Despre cât de eficientă este creşterea raselor de carne, directorul Semtest susţine că este nevoie ca această nouă activitate să fie probată cu date concrete şi calcule de eficienţă. Pentru a reuşi într-o astfel de activitate trebuie să cunoşti tehnologiile de creştere şi cerinţele raselor, iar un alt aspect la fel de important este valorificarea la momentul oportun a produşilor obţinuţi.

Dl Roman este de părere că începutul unei astfel de activităţi trebuie analizat cu multă seriozitate şi precauţie, fiind un domeniu unde lucrurile nu pot fi făcute la întâmplare.

Dovada acestui lucru sunt şi eşecurile din anii 1950-1961, când s-a încercat creşterea unor astfel de rase.

În ceea ce priveşte extinderea activităţii de ameliorare a Semtest-ului şi asupra altor specii de animale, pentru moment nu se prefigurează nimic concret, conducerea centrului având ca obiective cotarea realizărilor actuale cât mai sus pe scara valorilor genetice.

Evoluţia în cercetare, în opinia domnului Roman, depinde de foarte multe lucruri. Valoarea genetică a animalelor obţinute în România pe cale artificială se poate ridica la nivelul valorii animalelor din ţările europene.

Adevărul este că, deşi în România sunt ferme care au rezultate economice şi productive foarte bune, suntem încă mult sub media europeană. În lipsa unui program de selecţie şi în condiţiile în care monta naturală se va practica în continuare la un nivel atât de extins precum cel din prezent, avem toate şansele să pierdem definitiv competiţia.

Valoarea productivă a unui animal este stabilită în proporţie de 30% de genetică, aşadar rolul ei în zootehnie este unul foarte important. De altfel, aceasta este singura şansă de a putea deveni competitivi cu fermierii europeni.

Laura DOBRE
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.7, 1-15 APRILIE 2009

֩ Comentarii