Home   Despre noi   Abonamente   Video   Articole   Oferte   Anunturi   Newsletter   Agro Business   Contact   Arhiva

Imprimati articolul

Se mai ctitoresc lăcaşuri, ca în vechime

Un loc de întâlnire cu Dumnezeu

La o răspântie de drumuri, nu departe de Fălticeni, privirea călătorului este atrasă de o biserică care, pe o culme de deal, parcă străjuieşte toată lunca Moldovei, cât vezi cu ochii. Lăcaşul de cult cu hramul Sfinţilor Mihail şi Gavriil, deşi recent terminat, are o istorie. Biserica nu este ridicată din daniile credincioşilor, cum se obişnuieşte, şi nici cu bani de la stat, ci este, ca să spunem aşa, ctitoria, ca în vechime, a unui singur om, pe numele său Vasile Apopei.

Este inginer agronom, lucrează la primăria Fântâna Mare. „Locul acesta l-am moştenit de la părinţi, ne spune domnia sa, şi a exercitat asupra mea o continuă fascinaţie. Copil fiind, mă jucam aici printre ruinele unei aşezări de demult. Am căutat în documente şi am aflat că, de-a lungul timpului, aici s-au făcut cercetări arheologice, care au scos la iveală o davă (cetate) dacică. Apoi, pe ruinele acesteia, nişte călugări au înălţat o biserică în secolul al X-lea, fapt constatat prin analiza cu Carbon 14 de către specialiştii din Bucureşti.

Ca o poruncă divină

În timp, au dispărut biserici, au apărut altele pe ruinele celor vechi, astfel că viaţa monahală a continuat aici până în 1821, când turcii, care urmăreau eteriştii veniţi din Rusia, au incendiat biserica, omorându-i pe cei patru călugări şi pe stareţul lor. Eu le-am găsit osemintele şi le-am cinstit după datină. Dar trebuie să vă spun că nu mai aveam linişte. Simţeam nevoia să îndeplinesc, parcă, o poruncă, aceea de a ridica pe acest loc un lăcaş de închinăciune «cum n-a mai fost altul», cum spune balada.“
Cu sprijinul familiei, domnul Apopei a început sfânta lucrare în anul 2000, având binecuvântarea IPS Pimen, Arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor.

Omul din faţa mea povesteşte domol, evitând să spună că lăcaşul pe lângă care stăm de vorbă a însemnat o uriaşă trudă şi o bună parte din agoniseală. „Nu de puţine ori nu mai aveam ce mânca, îşi aminteşte domnul Vasile Apopei, dar nu am pierdut nădejdea că Dumnezeu mă va ajuta să termin această sfântă lucrare. Am vrut să înalţ aici un loc de întâlnire cu Dumnezeu şi cred că am reuşit, de vreme ce în biserica permanent deschisă vin şi se roagă mulţi dintre cei care călătoresc pe aceste meleaguri, indiferent de religie.“

Şi lucrurile nu se opresc aici. În spatele bisericii este aproape terminată o construcţie în formă de cruce pe care ctitorul a denumit-o „Casa prigoniţilor“. În clădirea impunătoare vor fi depuse rămăşiţele pământeşti ale călugărilor care şi-au dat viaţa pentru credinţă, dar şi alte exponate găsite de domnul Apopei, multe dintre ele de o deosebită importanţă pentru istoria acestui colţ de ţară.

„Am răspuns unei chemări, am săvârşit o lucrare a lui Dumnezeu şi, în ciuda greutăţilor pe care le-am întâmpinat, mă simt împăcat cu mine“, mi-a spus în încheiere amfitrionul meu, grăbit să mai trebăluiască în jurul ctitoriei sale.

Stelian CIOCOIU
REVISTA LUMEA SATULUI NR. 4, 16-28 FEBRUARIE 2009

Vizualizari: 588



֩ Comentarii

--> Click aici pentru a adauga un comentariu




© 2005-2011 REVISTA LUMEA SATULUI