Imprimati articolul

Şcoala de artă a primăriţei

N-am să încep, în mod deliberat, acest articol prin a evidenţia afirmaţia din titlu. O păstrez pentru „însiropatul tortului“, adică o operaţiune care nu se face – gospodinele ştiu – în fază incipientă. Ca în fiecare dintre ultimele veri, şi în buza acesteia a avut loc în comuna prahoveană Gorgota Festivalul meşteşugarilor, cum a găsit cu cale să-şi intituleze sărbătoarea localităţii pe care o conduce primăriţa Veronica Ioniţă. Ea a fost „naşa“ – dată fiind participarea masivă de meşteri populari din toată Muntenia, dar şi de politicieni şi vedete prahovene – unei manifestări de excepţie.

Mână bună

Practic, primăriţa, fost cadru didactic până ce întreaga aşezare a găsit cu cale s-o transfere la primărie, ca să facă treabă bună, a studiat originea denumirilor satelor incluse în comuna Gorgota. Şi, conform însemnărilor vechi, a aflat că Potigrafu, unul dintre sate, s-ar traduce ca „scriere pe vas de lut“, ceea ce, corelat cu documentele, a dus la concluzia că, pe aceste meleaguri, din cele mai vechi timpuri, lumea se ocupa de olărit.

Primăriţa a decis că, pe lângă prilejul de bucurie pe care îl oferă oamenilor, pritocind o sărbă­toare a lor, trebuie să pună în valoare şi vechile tradiţii ale locului. Mai ales că, şi azi, local­nicii se ocupă de olărit, de rotărit, de împletituri de răchită, de producerea manuală a cărămizilor de sobă şi a cahlelor. Ideea de a aduna la un loc meşterii populari ai momentului a prins şi lume venită din Dâmboviţa, Ialomiţa, Brăila, Braşov, Ilfov, Argeş, Bucureşti participă de fiecare dată la târgul de la Gorgota, aflat anul acesta la cea de-a cincea ediţie. Nimeni nu plăteşte vreo taxă de participare la târg şi fiecare îşi expune liniştit marfa cu care se laudă.

Ambianţa

Pe lângă miile de sarmale şi de mici pe care Veronica Ioniţă le-a pus la dispoziţia participanţilor, pe lângă muzica oferită de Irina Loghin, Maria Văduva, Maria Cârneci, Florica Jinga, Viorica Podgoreanu, Fuego, Aurel Moldoveanu, aduşi la festival să-nveselească adunarea, pe lângă mulţimea exponatelor şi a participanţilor, toate lucruri efemere în curgerea timpului, primăriţa ştie că poate să stea liniştită: a făcut, pe lângă astea, ce trebuia. Ea a înfiinţat, (deşi programa şcolară nu prevede), împreună cu profesorii de la şcolile din comună, cursuri de olărit şi rotărit.

Copiii cu vizibile înclinaţii spre acest domeniu sunt aleşi şi învăţaţi cum să ducă mai departe amprenta şi tradiţia locului. Bătrânii comunei n-au făcut astfel de cursuri, dar la momentul acesta, în contextul modernismului şi al tehnologiei avansate, e nevoie ca o parte din generaţiile care vin din urmă să cunoască comoara pe care o au în posesie. Veronica Ioniţă ştie că, astfel păstrată tradiţia, peste sute de ani se vor găsi şi din perioada în care ne-a fost contemporană diverse scrieri pe oale.

Nina MARCU
REVISTA LUMEA SATULUI NR.15, 1-15 AUGUST 2009

֩ Comentarii