Home   Despre noi   Abonamente   Video   Articole   Oferte   Anunturi   Newsletter   Agro Business   Contact   Arhiva
     

Imprimati articolul

Satul, văzut prin ochii unui pictor

O planşă albă, imaculată pe care penelul începe să traseze linii. Încet, o apă curgătoare începe să se reverse în valuri fine şi pare să fie oprită doar de limitele pânzei. Pensula începe să alunece aproape febril, făurind în zare dealurile opace. Se opreşte pentru o clipă din zbuciumul ei, însă doar pentru a pune în concordanţă tehnica cu imaginaţia. Pictorul contemplă pierdut în meditaţie opera plăsmuită. Încearcă un soi de mulţumire lăuntrică, incomparabilă cu orice alt sentiment. Şi-a demonstrat încă o dată puterea de a opri timpul în loc. În faţa lui, planşa albă este acum un peisaj boem încastrat în nemurire.

Făuritorul de peisaje

Niciodată nu am ştiut foarte multe despre viaţa spirituală a artiştilor. Am auzit, totuşi, vorbindu-se despre un dram de melancolie, o forţă interioară nefirească şi un strop de nebunie care descătuşează adevăratele valori artistice. Întâmplarea a făcut ca drumul meu prin viaţă să se alăture pentru puţin timp de cel al unui artist, pe care aveam să-l întâlnesc în Comana. Nu unul consacrat, ce-i drept, dar un artist desăvârşit prin operele sale. Povestea vieţii lui este marcată de bucurii şi nefericiri, dar mai ales de un har aparte. La aproape 80 de ani, Iosif Maretz îşi deapănă firul poveştii cu seninătate, iar în vocea lui nu se simte nicio urmă de regret. Se consideră un om privilegiat datorită talentului său nativ de a transpune pe pânză frumuseţi, pe care uneori privirile grăbite nu le mai percep. Astăzi, el este un făuritor de peisaje din satul unde trăieşte.

În locul penelului, dalta şi ciocanul

Încă de când era copil a început să creioneze pe hârtie tot ceea ce îl inspira. Cu fiecare zi, desenele sale erau mai bogate şi mai desăvârşite.  Nu a urmat niciodată un curs de profil, dar cei care îi vedeau picturile erau încântaţi, semn că talentul lui era fără margini. Însă vremurile adolescenţei sale nu i-au oferit tânărului pictor şansa de a avea şi alte mulţumiri profesionale decât cele pe plan spiritual. A înţeles atunci că trebuie să îşi câştige pâinea altfel decât pictând. A lăsat, aşadar, în urmă peisajele superbe şi penelul fin şi a ales munca grea din inima stâncilor. A pierdut aproape nouă ani în mina de cărbune de la Uricani. A fost o perioadă de grea încercare, însă nici măcar timpul petrecut departe de pânza albă şi culorile vii ale acuarelei nu a stins dorinţa de a picta.

Crâmpeie din viaţa satului

La vremea când l-am găsit pe domnul Marentz, acesta trăia de mai bine de 20 de ani în Comana. Şi-a găsit liniştea şi împlinirea sufletească în această zonă de câmpie, unde fiecare sătean îl cunoaşte şi-l preţuieşte. Aici, dragostea lui pentru pictură s-a materializat în tablouri superbe înfăţişând crâmpeie din viaţa satului. În mai puţin de trei zile pânza albă imaculată începe să pulseze a viaţă. Turmele cu ciobani coboară alene spre izvoare, iar heruvimii cu aripi dumnezeieşti parcă prind suflare omenească. Nici măcar vremurile care au trecut peste el nu au ştirbit din puterea pe care o are asupra timpului. Mâna, chiar şi tremurândă, încă mai reuşeşte să stăpânească clipele. Aşa se face că satul lui de suflet va rămâne pentru nemurire înfăţişat în tablourile sale.

Laura DOBRE ZMARANDA
REVISTA LUMEA SATULUI NR. 23, 1-15 DECEMBRIE 2010

Vizualizari: 3160



֩ Comentarii

--> Click aici pentru a adauga un comentariu




© 2005-2011 REVISTA LUMEA SATULUI