Imprimati articolul

Sărăcia te face mai înţelept

„Sunt Serafim Viorica, moldoveancă dintr-un sat ieşean, şi vreau să vorbim despre sărăcie“, aşa şi-a început discursul ei timid o ascultătoare a emisiunii la care lucrez acum de la radioul public, ca răspuns la invitaţia mea de a aborda un asemenea subiect cu oameni simpli. Curgeau telefoanele şi mesajele, care mai de care mai încărcate de tragismul flagelului numit sărăcie.

A reieşit că „sărac lipit pământului“ nu este o vorbă fără sens pe care o rostim noi, oamenii, când vrem să descriem incapacitatea noastră de a înţelege sărăcia unora dintre semenii noştri sau chiar a noastră, este sensul exact al unei stări ce se instalează indiferent de cât de mari sunt eforturile de a ieşi dintr-o asemenea trăire.

Pentru că nu vorbim de leneşi, de lipsă de noroc, ci de oameni care se mişcă în fiecare zi pentru a pune la adăpost următoarele zile. Reuşesc sau nu, aici este problema. De ce săracul nu reuşeşte să facă bani chiar dacă munceşte opt sau mai multe ore pe zi?

Ce este frica de sărăcie, dacă nu sărăcia însăşi?! Cine este de vină pentru instalarea sărăciei nu este acelaşi cu cel care plăteşte pentru ea, căci numai acesta din urmă se înţelepţeşte…!

Trist, înţelept, dar sărac! Sigur că există o vârstă la care sărăcia nu contează, copil fiind ajunge o bomboană ca să devii fericit, dar dacă răsplata muncii tale se opreşte la o bomboană toată viaţa, oricât de păcătos dovedeşti a fi parcă nu-i aşa de drept. Este bine să te obişnuieşti cu sărăcia şi s-o accepţi ca pe un dat sau eşti sărac nu atunci când nu ai bani, ci când nu ai un vis. Spuneţi-i asta celui care are copii, celui care are de hrănit şi îngrijit un bolnav, celui care este el însuşi bolnav şi n-are cu ce să-şi cumpere o aspirină, celui care nu-şi poate cultiva pământul că n-are cu ce, celui care moşteneşte, din tată în fiu, sărăcia... etc.!

Sigur, un domn, Mitruţ din judeţul Argeş, spunea: „Cu bani nu poţi cumpăra pofta de mâncare, nici odihna somnului, dar ce poţi face în lipsa banilor?! Să te întinzi răbdător în aşteptarea sfârşitului? Nu se poate! Te zbaţi să faci rost de strictul necesar şi faci rost, într-un final, mai greu, mai uşor, iar experienţa drumului acesta te face din ce în ce mai bogat sufleteşte!“

Săracii care m-au sunat în emisiune erau convinşi că nu sărăcia este problema omului, ci lipsa de orizont a celor care ne conduc într-o societate în care ţelurile lipsesc ca şi dragostea faţă de semeni. Chiar mi-au dat exemple, nu cum să iasă ei din sărăcie, ci ce s-ar putea face dacă 20 de lei ai săracului s-ar aşeza lângă 2.000 de lei ai bogatului în scopul reformării sistemului sanitar din România!

Aşa că, dacă trag concluziile la o astfel de temă de discuţie, nu pot decât să recomand tot un sfat al ascultătorilor mei care, întrebaţi cum cred că ieşim din situaţia asta, mi-au răspuns, cu multe vorbe, într-un sin­gur sens, către rugăciunea, „dă-mi, Doamne, pâinea care-mi trebuie ca să nu fur!“ Ce vă spuneam eu, săraci, trişti, dar înţelepţi săracii României.

Vasilica Ghiţă Ene
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.23, 1-15 DECEMBRIE 2011

֩ Comentarii