Imprimati articolul

Şapte săptămâni de ucenicie în fascinanta tabără de creaţie de la Muzeul Satului

Era luna lui Cuptor. O căldură cotropitoare se prăvălea peste pământul încins, iar umbra brazilor părea să-şi fi pierdut răcoarea de altădată. Cu toate acestea, dincolo de pragul Muzeului Satului era mare vânzoleală.

Copii de toate vârstele alergau neîncetat printre casele de chirpici. Vocile lor ca nişte clinchete de clopoţei răsunau în acel decor al lumii satului ca un ecou de poveste. Parcă niciodată acest muzeu nu fusese mai animat de atâta viaţă, semn că oamenii încă îşi mai îndreaptă odraslele spre creaţie. Aceasta era atmosfera în sălaşul spiri­tului românesc din Capitală atunci când i-am trecut porţile.

Mai mult decât atât, împinşi de curiozitate am păşit şi dincolo de limitele lumii efemere a copilă­riei, în speranţa că vom împărtăşi entuziasmul şi pasiunea copiilor de aici, dar şi pentru a afla totodată despre proiectul important care se desfăşura în complexul muzeal. Un rol important în demersul nostru jurnalistic l-a avut doamna Aurelia Cosma, director de programe culturale, iniţiatoarea proiectului „Vara pe uliţă“.

O joacă plină de învăţăminte

După cum am aflat, tabăra de creaţie „Vara pe uliţă“ este un proiect care a adunat dincolo de pragul acestui muzeu foarte mulţi copii bucu­reşteni. Şi de fiecare dată s-a dovedit a fi un prilej de a experimenta pentru ceva timp viaţa la sat şi o parte dintre îndeletnicirile cu care se preocupă ţăranii români: olărit, ţesut, pictat pe sticlă şi lemn, confecţionat păpuşi şi podoabe etc.

Aflat deja la a XVIII-a ediţie, acest program educaţional reuneşte şi astăzi copii din toate colţurile Capitalei şi chiar din ţară. Sub îndrumarea unor oameni deosebiţi, micii ucenici au pătruns în lumea satului românesc şi i-au descoperit tainele.

În 1992, atunci când s-au constituit bazele conceptului taberei de creaţie, s-a pus mare preţ pe arta meşteşugărească şi pe arta plastică. În anii următori s-a continuat pe linia aceasta, mergând şi pe diversificarea programului de divertisment.

Iniţiativă încununată de succes

Faptul că proiectul a fost o reuşită încă din prima clipă nu mai este nicio îndoială. Cea mai bună dovadă în acest sens sunt sutele de copii care s-au înscris în fiecare vară. Dacă în primele ediţii erau disponibile doar câteva zeci de locuri, acum vorbim despre aproape 200 de copii pe modul. Pentru a le permite acestora să se bucure cât mai mult timp cu putinţă de entuziasmul şi descoperirea ştiinţelor populare, perioada în care se desfăşoară tabăra de creaţie a crescut treptat de la două la şapte săptămâni.

Timpul în care se desfăşoară proiectul este împărţit pe module. Fiecărui modul îi sunt alocate două săptămâni, în care copii parcurg un program specific fiecărui atelier.

Drumul de la învăţăcel la maestru

Meşteşugul fiecărui atelier poate avea un nivel de complexitate mai ridicat şi presupune o iniţiere profesionistă, formarea unor abilităţi, iar mai apoi deprinderea tehnicilor specifice fiecărei activităţi.
Copiii se bucură însă de îndrumarea unor oameni deosebiţi, meşteri populari veniţi din toate colţurile ţării pentru a deschide micilor învăţăcei porţile lumii efemere a creaţiei.

Ce poate fi mai de preţ pentru un mentor, aşa cum se dovedesc a fi profesorii din tabăra de creaţie, decât să vadă că sfaturile şi munca lor prind formă în rezultatele pe care le obţin ucenicii lor? Există copii care au reuşit să deprindă atât de bine artele predate aici, încât nu s-au mai putut dezrobi de pasiunea pentru creaţie, iar unii dintre ei au revenit pentru a desluşi tainele creaţiei generaţiilor mai mici de copii.

De la acul de cusut, la roata olarului

Odată înscrişi în program, copiii pot opta pentru mai multe activităţi. Spre exemplu, atelierul de podoabe populare s-a dovedit a fi foarte incitant pentru fete, care şi-au putut desăvârși expresivitatea şi imaginaţia în diferite modele şi culori de bijuterii. Şi atelierul de pictură pe lemn şi sticlă a fost la fel de ademenitor, pentru mulţi dintre ucenici reprezentând, de altfel, primii paşi spre lumea artelor plastice.

Aproape în fiecare grădină, la umbra îmbietoare a copacilor puteai vedea un grup de copii cufundaţi în artă şi cunoaştere. Fetiţele cochete lucrau cu migală la ţesături, în vreme ce băieţii se luptau de zor cu roata olarului. Alţii, îndrumaţi cu atenţie de profesori, înnodau de zor la firele de lână pentru a confecţiona păpuşi. Copiii erau atât de captivaţi de munca lor încât la sfârşitul programului părea că au terminat o zi plină de trudă.

Investiţie morală pentru viitor

Însă, dincolo de toate aceste preocupări şi îndeletniciri aparte din tabăra de creaţie, se află un scop nobil, plin de înţelepciunea omului conştient de povara vremurilor care apasă peste lumea satului şi a tradiţiilor populare româneşti.

 „Vara pe uliţă“ se vrea a fi mai mult decât un program educaţional clasic. Oamenii care au lucrat la împlinirea lui speră ca astfel barierele dintre viaţa copiilor bucureşteni şi cea a copiilor crescuţi în satele româneşti să cadă. Se încearcă astfel o apropiere de cele mai trainice simţăminte pe care satul românesc le imprimă în personalitatea omului. Este ca un fel de regăsire a propriei identităţi, ca o reîntoarcere la rădăcinile străbune ale poporului român.

Valoarea culturală a proiectului este incomensurabilă. Asta pentru că lărgirea orizontului de cunoaştere al copilului, contactul cu civilizaţia tradiţională, înţelegerea armoniei dintre natură şi cultură, precum şi educarea în vederea respectării valorilor reprezintă o investiţie care se va păstra generaţii de-a rândul.

Laura DOBRE ZMARANDA
REVISTA LUMEA SATULUI NR. 18, 16-30 SEPTEMBRIE 2010

֩ Comentarii