Imprimati articolul

S-a rupt blestemul sârmei ghimpate de la Prut

Au căzut cortine, s-au dărâmat ziduri şi iată, în aceste zile, din ordinul guvernului democratic de la Chişinău, dispare gardul de sârmă ghimpată de la Prut, o ultimă rămăşiţă a uriaşului gulag sovietic. Am ajuns în Republica Moldova, la Ungheni, în ziua în care grănicerii statului vecin demolau ultimii metri de sârmă ghimpată din gardul de 360 km, care a despărţit vreme de 65 de ani un popor, neamuri, destine.

Un mare act de dreptate

„Dispariţia acestui gard al ruşinii, declară domnul ing. Ion Harea, preşedintele raionului Ungheni, pe care am aşteptat-o de atâta vreme, este un act de dreptate pentru toţi românii de pe malul stâng al Prutului. Eram încarceraţi într-un uriaş ocol, păzindu-ne împotriva cui? Ne uitam prin reţeaua de sârmă ghimpată la cei de pe malul drept al râului, în timp ce nouă ne era interzis să ne apropiem la o distanţă de câteva sute de metri de apă.

Este o reparaţie morală, dar şi un câştig pe plan economic, pragmatic vorbind. Cei 72 km de sârmă ghimpată care au dispărut din raionul nostru ne dau posibilitatea să valorificăm circa 2.300 – 2.500 ha de pământ nefolosit până acum, păduri care au îmbătrânit aşteptându-şi stăpânii, o floră şi o faună nestingherite de oameni. Ne gândim, de asemenea, să redăm circuitului turistic ruinele oraşului medieval Ţuţora, pe care specialiştii noştri l-au descoperit pe malul Prutului şi, sigur, valorificând aceste posibilităţi, să dezvoltăm agroturismul.“

„Popoare diferite“, în sate gemene

În satul Măcărăşti se vede localitatea cu acelaşi nume de pe malul românesc. „Mai toţi oamenii de aici au rude dincolo, îmi spune domnul profesor Ion Socodol (foto). Trăiesc acum un moment pe care l-am aşteptat toată viaţa: să pot ajunge pe malul Prutului şi să vorbesc cu verii mei de pe celălalt mal şi, de ce nu, într-un viitor apropiat, să pot trece nestingherit dincolo.“

„În copilărie, intră în vorbă moş Pantelei Voicu (foto), de 84 de ani, treceam înot cu vitele dincolo. Aveam prieteni, mergeam împreună cu tata la moara lui Vasile Godan din Prisăcani, iar când am devenit flăcăiaş, duminica şi de sărbători eram nelipsit de la horele din satele de pe celălalt mal, dar a venit războiul şi sârma ghimpată ne-a despărţit.“

Ultimele rulouri pe care grănicerii le încarcă în maşini îi trezesc lui Gheorghe Butucel amintiri amare. „Sârma asta, oftează bătrânul, a trecut prin sufletele noastre.“ În august 1944 a făcut parte dintr-un convoi de 446 tineri care au fost deportaţi în Siberia şi din care s-au întors acasă, 14 ani mai târziu, doar jumătate. „Sunt în valea asta până la Prut, şopteşte bătrânul, şi morminte ale acelora care au vrut să treacă gardul lagărului în care trăiam şi la capul cărora nimeni nu a aprins o lumânare.“

Revenim la domnul preşedinte Ion Harea, care subliniază: „S-a rupt blestemul sârmei ghimpate, iar noi sperăm ca acesta să fie încă un pas pentru intrarea noastră în Europa. Raionul Ungheni este parte a euroregiunii Prut-Siret din care fac parte 19 raioane din Republica Moldova, precum şi judeţele Vaslui şi Iaşi din România. Sperăm să accesăm fonduri europene importante, care vor conduce la ridicarea gradului de civilizaţie a satelor noastre. Între altele, ne propunem să construim un pod rutier peste Prut care să unească Unghenii de pe ambele maluri, într-un cuvânt să apropiem în cel mai scurt timp ceea ce a despărţit sârma ghimpată mai mult de 60 de ani.“

Stelian Ciocoiu
REVISTA LUMEA SATULUI NR. 8, 16-30 APRILIE 2010

֩ Comentarii