Rusaliile, mare sărbătoare creştină

Una dintre cele mai vechi sărbători ale creştinătăţii, Rusaliile sau Pogorârea Duhului Sfânt, se celebrează anul acesta pe 7 iunie. Practic, Rusaliile, ca şi Paştele, nu au o dată fixă în calendar. Ele se sărbătoresc la 50 de zile de la momentul Învierii Domnului şi, de-a lungul anilor, a devenit deopotrivă o sărbătoare religioasă şi populară. Întotdeauna, Rusaliile sunt precedate de Moşii de vară când, la sate, femeile împart mâncare şi băutură de sufletul morţilor.

Rusaliile sau Pogorârea Duhului Sfânt simbolizează unul dintre marile praznice împărăteşti ale Mântuitorului. Ele sunt prăznuite numai duminica şi întotdeauna la 50 de zile – aşa cum arată şi numele său – după Paşti. Este momentul în care Sfântul Duh a coborât asupra ucenicilor lui Hristos, sub chipul unor limbi de foc şi i-a umplut pe apostoli de daruri.

Deşi erau oameni simpli, care nu vorbiseră niciodată altă limbă decât cea a evreilor, aceştia au căpătat, prin pogorârea Duhului Sfânt la ei, puterea de a vorbi cu mare uşurinţă în toate limbile pământului. Era necesar să capete acest har, căci după asta apostolii au început să facă în toată lumea cunoscute învăţăturile Mântuitorului. Ei au plecat în întreaga lume şi paşii le-au fost presăraţi cu minuni, mulţi păgâni ajungând la credinţa creştină după predicile lor.

Prin coborârea Duhului Sfânt peste apostoli, după predica apostolului Petru, aceştia au devenit „preaînţelepţi, plini de lumină, de râvnă şi de toate harurile dumnezeieşti“. Până la acel moment, Rusaliile Evreilor constituiau doar o sărbătoare agricolă, când se aducea mulţumire pentru roadele pământului. După acest episod, Pogorârea Duhului Sfânt a constituit – şi aşa a rămas – sărbătoarea întemeierii bisericii creştine.

În sâmbăta de dinaintea Rusaliilor, în satele româneşti se împart mâncare şi băutură pentru cei plecaţi la cele sfinte. Sunt Moşii de Vară. Gospodinele au cumpărat din vreme farfurii şi căni, pe care le umplu cu bucate alese şi vin şi le duc pe la vecini, rude şi prieteni.

Înainte, când modernismul nu ajunsese la sat şi tradiţiile încă se mai păstrau, de Moşii de vară femeile împărţeau oale şi străchini de pământ. În oale se punea, mai apoi, laptele la prins, din străchini se mânca ciorba de orice fel. Acum, la mai toate casele se împart farfurii şi cănuţe sau ceşti de cafea, de a căror toartă se leagă florile momentului: iasomie, trandafiri, garofiţe, margarete.

Vasele se umplu cu apă şi în apă se pun câteva cireşe. Se spune că din acea apă şi din acea mâncare se adapă şi se hrănesc sufletele morţilor, care se află în împărăţia celor vii încă din Joia Mare, când au părăsit mormintele.

Moşii ar fi, în credinţa populară, nouă uncheşi bătrâni, care făceau, pe unde treceau, numai bine şi minuni. De această sărbătoare a morţilor nu e voie să torci, să coşi, să mături şi arunci gunoiul în faţa casei. Nu toate femeile îşi comemorează morţii de Moşi. Dar acelea care o fac se spune că nu îmbătrânesc repede şi îşi dau lor însele de pomană.

Dansul Căluşarilor, executat doar de flăcăi şi bărbaţi, care simbolizează ritualul scăpării de iele, sărind peste foc, este legat de sărbătoarea Rusaliilor. Şi asta pentru că, se spune, conform unei reprezentări mitice, Rusaliile, fiicele lui Rusalim Împărat, sunt nişte femei extraordinare, dar şi nişte spirite malefice. Ele se mai numesc şi Iele şi sunt, după alte criterii, chiar spiritele morţilor, fugite din morminte înainte de Paşti. După ce au gustat încă o dată din dulceaţa vieţii pământeşti, Ielele refuză să se mai întoarcă în morminte şi se apucă să facă rău oamenilor.

Îmbrăcate cel mai adesea în alb, ele hălăduiesc prin păduri şi prin văzduh şi încearcă să apară în faţa oamenilor, cu gând să-i sluţească. De altfel, în popor se spune despre unii oameni care au înnebunit subit sau au ajuns să aibă chipul pocit că s-au întâlnit cu Ielele ori au călcat prin iarba unde ele şi-au dansat dansul malefic.

Cel „luat de Iele“ se poate vindeca numai prin descântec sau intrat în jocul Căluşului. Aşa că, dacă cineva are drum printr-un loc mai pustiu, e bine să aibă la el leuştean, usturoi sau tei, care pun Ielele pe fugă. Şi tocurile ferestrelor sau uşilor e indicat, de Rusalii, să fie împodobite cu fire de leuştean ori cu crenguţe de tei, tot din aceleaşi considerente, de a îndepărta spiritele rele. Se mai spune că, peste an, dacă plouă cu piatră, se aruncă în bătătură o crenguţă de tei de la Rusalii şi piatra cade în altă parte. În unele zone ale ţării, Ielele sunt totuna cu ursitoarele.

Ele vin la căpătâiul nou-născuţilor şi prezic viitorul. Urmele lor se disting dimineaţa în bolurile cu făină şi mălai, puse de tinerele mame în apropiere de copilaşii lor. Se mai spune că, în noaptea de Rusalii, înfloreşte feriga şi cine o are în casă îi va aduce noroc. Noi îl dorim tuturor celor are citesc azi despre Rusalii.

֩ Comentarii

֩ Comentarii

--> Click aici pentru a adauga un comentariu