Rugă pentru ţărani > REVISTA LUMEA SATULUI

Căscioara lui e-n preajma unui lac
Plin-ochi cu peşte săgetând sub apă,
Dar el a fost plugar din tată-n fiu,
Mereu pe câmp la seceriş, la sapă.

Când i s-a dat pământul înapoi,
S-a bucurat nespus! Credea că vine
Senina vreme ce-o visa demult
Şi va trăi mai lesne şi mai bine.

Ce crunt s-a înşelat şi el şi toţi
Ce-au fost odată reazem trainic ţării!
Pentru ţărani tot cerul s-a-nnorat,
Noii stăpâni i-au dat detot uitării.

Pe truda lor nu se mai pune preţ,
Mai toate de-ale gurii vin de-afară,
Câştigă negustorii tot mai mult
Şi slujitorii gliei dau să moară...

Câinoasa vreme nouă, vânt turbat
Ce bate tot mai aprig peste sate,
L-a doborât şi pe acest plugar,
Copac cu rădăcinile tăiate.

A sărăcit amarnic, an de an,
Ogoru-i plin de pir şi pălămidă,
S-a gârbovit şi bolile îl rod,
Aceasta nu e viaţă, e obidă!

Şi-i singur-cuc. Biata băbuţa lui
S-a dus mai ieri sub cruce să se culce,
Copiii au zburat spre alte zări,
Crezând că pâinea-acolo e mai dulce.

Din când în când mai vine un vecin
C-o traistă de mălai, cu nişte ouă,
Îi bate o ulucă lipsă-n gard,
Mai schimbă în pridvor o vorbă-două.

În câte-o zi se duce către lac
C-o undiţă de trestie, uşoară,
Şi-aşteaptă ceasuri lungi s-agaţe-n ac
Un bibănel vărgat, o roşioară.

Şi dacă a avut ceva noroc,
Se-ntoarce cu cei câţiva peşti acasă,
Îi frige pe grătar şi-şi face cruci
C-a mai avut ceva de pus pe masă.

O, Doamne Dumnezeule din cer,
La grea ananghie e azi ţăranul!
Când toţi l-au părăsit şi l-au uitat
Doar Tu-l mai poţi salva pe el, sărmanul.

Pogoară-Ţi mila, dă-i putere-n braţ,
Ajută-l să învie iar ogorul,
Căci România, fără neamul lui,
Îşi pierde temelia, viitorul!

֩ Comentarii

֩ Comentarii