Home   Despre noi   Abonamente   Video   Articole   Oferte   Anunturi   Newsletter   Agro Business   Contact   Arhiva
     

Imprimati articolul

Roşia moţată! Calităţi şi... defecte

Chiar dacă nu are o genă autohtonă, roşia cu moţ este asimilată şi cultivată de către mai toţi grădinarii adevăraţi din România. Cumpărătorul o apreciază pentru gustul deosebit şi proprietăţile de conservare. Există, ce-i drept şi unele rebuturi, dar acestea ţin de greşeli grave în sistemul de cultivare şi mai ales în aplicarea unor stimulatori interzişi de legislaţia românească. Despre performanţele biologice şi economice ale roşiei cu moţ am discutat cu domnul Victor Lăcătuş, directorul Institutului de Cercetări pentru Legumicultură şi Floricultură Vidra.

Exagerări nefondate

Din spusele domniei sale aflăm că roşia moţată provine de la un hibrid bulgăresc – „Precos F1“ – care are tendinţa de a face fructe cu vârful mai proeminent, indiferent dacă au fost sau nu stimulate. În condiţii precare de lumină şi temperatură, specifice de altfel culturilor timpurii din sere şi solarii, este necesară folosirea unor regulatori, care favorizează legarea fructelor. Este vorba de biostimulatori care întrunesc toate exigenţele ce ţin de siguranţa alimentară.

Un defect transformat în avantaj

Ceea ce ar fi trebuit să reprezinte un defect comercial s-a transformat, în final, într-un avantaj, pentru că moţul a personalizat şi a promovat roşia ca fiind produsă în România. Consumatorii diferenţiază astfel tomatele produse la noi de cele importate, fapt ce-i determină pe cultivatori să folosească hibridul în continuare. Aceştia, mai cu seamă cei din sudul ţării, îl preferă pentru că este unul dintre cei mai timpurii. În plus, sămânţa are şi un preţ mai accesibil, comparativ cu cea provenită de la alţi hibrizi, olandezi sau israelieni, pe care nu şi-i pot permite, chiar dacă fructele lor sunt mai aspectoase. Cât despre tratamentul cu biostimulatori, cei mai mulţi dintre ei nu şi-l permit, cât timp abia fac faţă cheltuielilor cu folia, sămânţa şi cu celelalte lucrări obligatorii care se impun în culturile din solar.

Obişnuitele interese

În afară de timpurietate şi gust deosebit, hibridul nu are alte calităţi deosebite. Ba dimpotrivă, ca orice soi timpuriu  nu este foarte productiv. În plus, la aplicarea produselor pe bază de 2,4 D, unele fructe prezintă goluri, posibil ca urmare a modificării raportului dintre substanţele stimulatoare şi cele inhibitoare. Un alt efect negativ îl constituie fructele deformate, al căror număr creşte în cazul stimulării din aceleaşi motive. De fapt, formele respective ale fructelor sunt o rezultantă a efectului de stimulare necontrolată şi a condiţiilor nefavorabile de mediu. Atunci când temperatura, lumina, apa şi hrana sunt optime, fenomenele sunt mai puţin evidente sau chiar lipsesc.

Adevărul este că sămânţa nici nu este multiplicată la noi şi fiecare şi-o procură cum şi de pe unde se descurcă. Faptul că le oferă producătorilor autohtoni posibilitatea de a ieşi pe piaţă încă din iunie reprezintă o concurenţă serioasă pentru importatori. De altfel, jongleriile practicate cu preţurile sunt evidente. De îndată ce ţăranii au ieşit pe piaţă cu roşii, preţurile la acestea au scăzut vizibil. Producătorii autohtoni au deranjat, se pare, unele interese ale importatorilor care, pur şi simplu, vor să discrediteze roşia cu moţ. Noi însă, cei care încă mai frecventăm piaţa în căutarea produselor româneşti, puţinele care mai posedă încă acel gust autentic întipărit în minte încă din copilărie, căutăm din priviri pe la toate tarabele moţata românească chiar dacă concurenţa oferă exemple mai ademenitoare.

Valentina ŞOIMU
REVISTA LUMEA SATULUI NR. 15, 1-15 AUGUST 2010

Vizualizari: 950



֩ Comentarii

--> Click aici pentru a adauga un comentariu




© 2005-2011 REVISTA LUMEA SATULUI