Imprimati articolul

Rolul asolamentului în agricultură

Repartiţia diferitelor plante pe tarlale şi sole, în cadrul unei exploataţii agricole, se numeşte asolament. Asolamentul se referă la distribuţia culturilor în spaţiu, iar rotaţia la succesiunea lor în timp. De cele mai multe ori, cele două noţiuni se suprapun, de aceea asolamentul se mai poate defini ca fiind succesiunea culturilor de câmp şi spaţiu, însoţită de un sistem corespunzător de lucrări agricole şi fertilizare care asigură creşterea fertilităţii solului şi sporirea cantitativă şi calitativă a recoltei.

În ultimii ani, în agricultura din România se cultivă cu preponderenţă câteva specii (grâu, rapiţă, porumb, floarea-soarelui), fără a se ţine seama de rolul şi importanţa asolamentului. Cum toată lumea se pricepe la agricultură, desigur că fiecare producător agricol cultivă aşa cum se pricepe, uneori mai bine, alteori mai rău, dar producţiile obţinute nu reuşesc să acopere în totalitate investiţiile făcute pentru a cultiva pământul. De fapt, nu se respectă o regulă de bază a agriculturii, respectiv asolamentul. Dar ce este asolamentul?

Prin aplicarea asolamentului, apa este folosită în mod mai raţional, deoarece consumul de apă al plantelor cultivate este diferit. Este necesar ca, după o plantă cu un consum specific mai mare, să urmeze alta, cu un consum specific mai mic (de exemplu, grâul nu poate urma după lucernă în regiunile secetoase, deoarece lucerna consumă cantităţi mari de apă; după lucernă poate urma porumbul, care se seamănă la jumătatea lui aprilie, iar până atunci o parte din rezervele de apă se refac). Ceea ce se întâmplă cu apa se întâmplă şi cu substanţele nutritive, şi anume unele plante agricole secătuiesc solul de macroelemente (de exemplu, sfecla de zahăr, sorgul etc.), iar altele îl îmbogăţesc în azot (cazul leguminoaselor), unele plante au nevoie mai mult de potasiu (sfecla şi cartoful), iar altele (cerealele) au un consum mai mare de azot şi fosfor.

Agrotehnica adecvată

Îngrăşămintele chimice, dar mai ales cele organice reuşesc să menţină conţinutul de materie organică la un nivel ridicat. Gunoiul de grajd se poate aplica direct la o serie de culturi, cum ar fi: cartof, porumb, sfecla de zahăr sau se poate aplica la cultura anterioară pentru culturile de orzoaică, mazăre, mei. În cadrul asolamentului, gunoiul de grajd aplicat direct la plantele din prima categorie va contribui la menţinerea conţinutului de materie organică, fără a influenţa defavorabil plantele din a doua categorie.

Lucrările solului foarte dese contribuie la deteriorarea structurii solului; după plantele prăşitoare (porumb, sfeclă, floarea-soarelui, cartof) trebuie să urmeze plante semănate în rânduri dese (cereale, leguminoase etc.) care refac în parte structura deteriorată a solului.

Asolamentul dă posibilitatea de a lupta împotriva buruie­nilor, astfel, dintre cerealele de toamnă, cea care luptă cel mai bine cu buruienile este secara. Aceasta creşte repede şi viguros, rădăcinile sunt mai ramificate decât la grâu şi orz şi au putere mai mare de solubilizare a elementelor nutritive, înfrăţeşte mai mult, are talie înaltă şi pune stăpânire pe teren, producând substanţe toxice pentru unele buruieni. Astfel, în primăvară apar mai puţine buruieni în cultura de secară.

Epoca de recoltare are un rol însemnat în combaterea buruienilor, deoarece culturile recoltate mai devreme nu dau posibilitatea buruienilor să crească sau seminţelor lor să ajungă la maturitate. Există şi buruieni parazite, care se înmulţesc considerabil dacă se cultivă an de an aceeaşi plantă (de exemplu atacul de lupoaie la floarea-soarelui, tutun şi alte plante). În general trebuie să se alterneze culturile care îmburuienează solul cu cele care au rolul de a curăţa solul de buruieni. De asemenea, asolamentul permite combaterea bolilor criptogamice şi a paraziţilor vegetali şi animali; astfel rugina brună la grâu se transmite prin plantele tinere de grâu care răsar după recoltare (samulastra) la cultura care se seamănă în toamnă pe aceeaşi solă. La fel şi tăciunele porumbului, dacă porumbul este cultivat consecutiv.

Agenţii bolilor criptogamice care se propagă prin sol pot fi împiedicaţi să atace plantele cultivate dacă microorganismele din sol au o activitate intensă. Gunoiul de grajd, îngrăşămintele verzi, amendamentele, îngrăşămintele chimice, lucrările solului creează condiţii favorabile pentru activitatea microorganismelor în sol şi care reduce foarte mult atacul ciupercilor care provoacă îngenunchierea tulpinilor de grâu şi orz, pătarea cenuşie a frunzelor de porumb, putregaiul plantelor de sfeclă de zahăr. Sunt şi plante care nu pot urma după ele însele, cum ar fi cazul trifoiului, inului etc., deoarece formează în sol, în primul an, compuşi toxici care devin vătămători pentru plante în al doilea an de cultură.

Gică Stroie, director vânzări Summit Agro România
REVISTA LUMEA SATULUI NR.18, 16-30 SEPTEMBRIE 2011

֩ Comentarii