Imprimati articolul

Reţete pentru sărbătorile de iarnă

Se apropie Sfântul Crăciun şi Anul Nou, vremea în care gospodinele încep să trebăluiască prin bucătărie, pregătind tot felul de bucate alese. În casele frumos gătite, începe să se simtă mireasma cozonacilor bine rumeniţi şi a vinului fiert cu scorţişoară. Pregătirile încep din timp, astfel încât la masa de Crăciun invitaţii să se ospăteze din toate gustările pregătite cu voie bună de bucătărese. În rândurile următoare vă prezentăm câteva reţete aparte pregătite cu măiestrie mai ales de gospodinele din anumite regiuni ale ţării. Vă dorim ca bucatele alese să vă îmbogăţească mesele, iar voia bună şi credinţa să vă umple sufletele în aceste zile de mare sărbătoare.

Jambonul şi clisa ardelenească

Să începem cu clisa, adică cu slănina sau şunca aşa cum i se spune în unele locuri. Se despică de pe porc, începând de la spinare până la burtă. Urmează tranşarea ei în bucăţi destul de mari şi curăţarea de grăsime. Operaţia cea mai importantă este punerea ei la murat, după ce a fost frecată bine cu sare. Jambonul ardelenesc adevărat rămâne până la urmă cel mai valoros produs al porcului. El se prepară din picioarele din spate ale porcului, care se despică cu toată grăsimea ce-l acoperă. Fasonarea este simplă, dar trebuie avut grijă ca sarea să fie aplicată în toate părţile ce prezintă unele spaţii libere, cu deosebire în cele din jurul osului. Se pune la saramură împreună cu slănina sau separat. Păstrarea durează patru sau cinci săptămâni, timp în care se întoarce de pe o parte pe alta în fiecare săptămână. O altă operaţie importantă este împănarea celor două produse cu o mâzgă de sare, usturoi şi boia dulce. Când totul este gata se pune la fum din rumeguş de fag sau de alte specii valoroase. Este exclusă folosirea mangalului sau a cărbunelui.

Toba de Ardeal

Este prima delicatesă cu care vă îmbiem. Pentru această reţetă aveţi nevoie de: o burtă de porc, 500 grame de fleică, doi rinichi, o limbă şi două urechi, de preferat vârfurile, aproximativ 200 grame de slănină, fâşii de şorici, o lingură de sare, o lingură de paprica şi piper. Prima oară se taie în bucăţi potrivite carnea, rinichii, limba, vârfurile de ureche şi slănina. Toate se presară cu sare, piper şi boia. Mai apoi se pun la fiert, în apă doar cât să le acopere.  Se spală burta şi se curăţă, după care se umple cu bucăţile tăiate, puse de preferat pe lung. Se coase burta, se înţeapă din loc în loc, astfel încât atunci când o fierbem să nu crape. Este recomandat să o lăsăm la fiert o jumătate de oră după ce a dat în clocot. În apă se pun o ceapă tăiată, foi de dafin şi câteva boabe de piper ca să-i dea o aromă plăcută şi un pahar de vin. După ce o scoatem de la fiert, se presează bine cel puţin o zi sau două.

Sfârâiala

Este o mâncare specifică sărbătorilor pe care vă îndemnăm să o pregătiţi pentru masa de Crăciun. Pentru această reţetă aveţi nevoie de patru felii de slănină, trei cepe mari şi 250 grame de brânză de oaie. Prima oară se prăjeşte bine slănina, care mai întâi trebuie crestată din loc în loc. După ce s-a prăjit pe ambele părţi se scoate, iar în untura încinsă se pune la călit ceapa tăiată în felii subţiri. După ce a prins ceapa o culoare arămie şi se sfărâmă cu uşurinţă se adaugă brânza. Se scoate mai apoi pe farfurie şi se adaugă feliile de slănină.

Jumările

Se numără printre cele mai gustoase delicatese pe care aproape fiecare gospodar le păstrează în garniţă pentru iarnă. Pentru a le pregăti aveţi nevoie de slănină proaspătă, împănată cu carne şi sare. Slănina tăiată în bucăţi potrivite se introduce într-o oală de fontă, în care s-a încins în prealabil puţină untură. Pentru ca slănina să se pătrundă până la miez se pune la început şi apă. Se lasă la prăjit până când capătă o culoare arămie intensă. După aceasta se scot şi pot fi scurse de grăsimea lichidă sau nu. Fiecare după cum pofteşte. Se dau cu sare şi pot fi servite calde sau reci.

Bujeniţa sau afumătura de munte

Se prepară din carne de vânat, în special din carne de cerb, căprioară, mistreţ sau iepure. Se jupoaie carnea, se spală şi se scurge bine. Se sărează şi se toarnă peste ea o cană de vin sau atât cât este nevoie astfel încât să o acopere în întregime. Se păstrează în felul acesta vreme de o săptămână, dar cu grija de a o întoarce de pe o parte pe alta la fiecare 12 ore. După această perioadă se scoate şi se pune la zvântat, în aer liber, 24 de ore. Apoi se freacă cu usturoi şi cimbru. Afumarea se face cu fum rece de rumeguş de brad şi cetină o săptămână întreagă.

Piftie de porc

Crăciunul fără piftie nu e Crăciun, aşa ne-au obişnuit părinţii şi bunicii noştri. Aroma de usturoi care umple bucătăria are un farmec aparte şi este potrivită pentru un antreu pe masa bogată din ziua Naşterii Domnului. Chiar şi Creangă spunea în „Amintiri din copilărie“, când evoca portretul mamei, că „ştia a face multe şi mari minunăţii: …închega apa numai cu două picioare de vacă, de se încrucea lumea de mirare“. 

Noi n-o să încercăm doar cu picioare de vacă, ci vom folosi carne de la animalul sacrificat de Ignat: cap de porc, picioare, limbă, urechi, şorici, bucăţi de carne, 3 kg de oase de vită, o lingură sare, o căpăţână de usturoi. Se fierb oasele de vacă 3-4 ore, apoi se scot. Se adaugă în zeamă sare şi ceapă şi se fierbe tot ce-i din porc, până ce carnea se desprinde de pe oase. Se dezosează şi se aşază carnea în castron. Pentru ornat se pot pune măsline, felii de ou fiert, pătrunjel, după imaginaţia fiecăruia. Usturoiul se pisează mărunt şi se amestecă bine cu zeama de la carne. Se trece apoi lichidul prin sită, se toarnă în castron, peste carne, apoi se dă la rece să se închege.  

Cozonac cu mac

Şi ce poate încheia mai bine masa de Crăciun, încununând-o cu o armonie de gusturi şi arome, decât un cozonac crescut până la buza tăvii şi pudrat cu zahăr ca o ninsoare?  Pentru aluat ne trebuie 1 kg de făină, 3 ceşti lapte, o lingură rom, un pachet de unt şi încă 50 grame pentru uns tava, 2 linguri coajă rasă de lămâie şi portocală proaspete, 8 gălbenuşuri, 2 linguri untdelemn, o linguriţă rasă, o ceaşcă zahăr, 50-60 g drojdie, zahăr vanilat. Se desfac 3 linguri de făină într-un pahar de lapte clocotit; după ce s-a răcit se adaugă drojdia şi o linguriţă de zahăr şi se amestecă pastă. Se lasă să crească la cald mai bine de un sfert de oră, până-şi dublează volumul. Se separă gălbenuşurile, se freacă întâi cu sare, apoi cu zahăr, coajă de citrice, zahăr vanilat, rom, untdelemn şi o jumătate de pachet de unt topit. Se toarnă maiaua peste toate acestea, se adaugă şi laptele călduţ şi iar se amestecă.

Se pune şi restul de făină, frământându-se cam o jumătate de oră până se desprinde aluatul de mână. Se adaugă untul rămas, tot topit. În continuare aluatul nu se mai frământă, ci se împătureşte, ca să adune aer, până se încorporează tot untul. Se lasă să crească la cald până-şi dublează volumul. Pentru umplutură: 400 g seminţe de mac, un pachet de unt, 1,5 litri lapte, zahăr vanilat, 4 linguri pesmet. Macul se spală în mai multe ape reci, apoi se opăreşte şi se lasă în apă caldă să se-nmoaie. Se scurge, se pisează bine şi se pune la fiert cu lapte, zahăr şi pesmet, până se leagă pastă. Se adaugă unt şi se lasă să se răcească.  Se împarte aluatul în 4, întinzându-se foi dreptunghiulare. Se ung tăvile cu unt, apoi se întinde umplutura pe fiecare foaie, se rulează şi se răstoarnă în forme. Se mai lasă să crească un sfert de oră şi se dau la cuptorul încins pe foc potrivit o oră.

Bulgări de zăpadă

Pe lângă cadourile frumos împachetate de sub brad, noi, gospodinele, putem să-i bucurăm pe cei mici cu un platou din aceste bomboane deosebite. Un desert foarte uşor de preparat, rapid şi, aşa cum îi spune şi numele, potrivit cu acest sezon.  Ne trebuie 250 g de margarină, 250 g de nucă de cocos rasă şi încă 100 grame pentru tăvălit bombonelele, 250 g de zahăr pudră şi 250 g de lapte praf. Se lasă margarina să se înmoaie la temperatura camerei şi apoi se adaugă celelalte ingrediente. Se amestecă foarte bine cu mâna, pentru a se omogeniza. Se dă formă de mingiuţă. În mijloc putem pune miez de nucă, alune sau chiar vişine din vişinată. Se tăvăleşte bomboana prin nucă de cocos rasă şi apoi se aşază pe un platou. În funcţie de creativitatea fiecărei gospodine, nuca de cocos poate fi înlocuită cu ciocolată rasă, fulgi de ciocolată sau cacao. Dacă împachetăm bomboanele în poleială, ele vor deveni un ornament foarte apreciat pentru brad.

Laura DOBRE ZMARANDA, Luminiţa MUŞAT
REVISTA LUMEA SATULUI NR. 24, 16-31 DECEMBRIE 2010

֩ Comentarii