Reînnoirea legământului cu Dumnezeu

Încă de mici copii am fost învăţaţi să-L iubim pe Dumnezeu. Trăim însă această iubire fără să ne întrebăm vreodată care este începutul ei. Pentru cei mai curioşi dintre noi, filele istoriei se pot deschide necontenit. Astfel, aflăm despre creştinism că a apărut cu multă vreme în urmă, încă din secolul întâi înainte de Hristos.

În acele vremuri, împăratul Imperiului Roman era Nero, cunoscut ca fiind unul dintre cei mai înverşunaţi duşmani ai creştinilor şi cel mai sângeros conducător roman. Pentru a scăpa de persecuţia şi de moartea groaznică pe care le-o pregătea Nero, o mare parte din creştini au părăsit Roma. Dar această luptă a creştinilor pentru libertatea de a-îşi mărturisi credinţa fără teamă a durat secole întregi.

Printre martirii ce au murit pentru credinţa lor este şi Sfântul Apostol Andrei, Apostolul Daciei şi al Sciţiei inferioare. Despre acesta, istoricii Antichităţii târzii spuneau că este Sfântul Ocrotitor al neamului românesc.

Datorită cutezanţei şi dorinţei creştinilor din acele timpuri, astăzi avem privilegiul de a ne mărturisi, fără rezerve, credinţa.

În clepsidra temporală firele de timp se scurg aproape nefiresc de repede. Atât de repede încât oamenii uită de cele mai multe ori să se închine Creatorului nostru. De Sfintele Sărbători de Paşti, lucrurile stau altfel. Oamenii se adună pioşi la slujbe înălţând spre cer cea mai sinceră ofrandă: rugăciunea. Este unul din rarele momente când oamenii, adulţi şi copii deopotrivă, par să înţeleagă cât este de important să mulţumim divinităţii pentru viaţa noastră.

Cei mai mulţi dintre noi sărbătorim Paştele pentru biruinţa lui Iisus asupra morţii.

În Biblie însă Paştele a fost sărbătorit cu multă vreme înainte de Iisus, în preajma anului 1400. Atunci, evreii se aflau în robia egiptenilor. Multe au fost orgiile ce s-au abătut asupra Egiptului, dar faraonul a refuzat să le dea libertatea evreilor. Aşa încât Dumnezeu a trimis îngerul morţii pentru a omorî fiecare nou-născut al egiptenilor.

Pentru a scăpa de această prevestire cruntă, evreii au făcut un pact cu Dumnezeu. În noaptea aceea fiecare familie a sacrificat un miel. Cu sângele scurs au uns ramele de lemn ale uşilor şi ferestrelor. Astfel, îngerul morţii trimis de Dumnezeu în aceea noapte a ucis toţi pruncii egiptenilor, dar a cruţat nou-născuţii evreilor pentru că aceştia ascultaseră porunca Domnului.

Ca dovadă a iubirii Lui pentru oameni, Dumezeu a făcut un pact cu toate popoarele ce doreau să primească iertarea prin jertfa lui Mesia.

Astfel, Paştele a devenit una dintre cele mai importante sărbători şi poate fi considerată ca o reînnoire a legământului nostru cu Dumnezeu.

Poporul român este unul bogat în tradiţii ce au trecut din generaţie în generaţie.
Pe lângă faptul că Sfintele Sărbători de Paşte sunt un prilej de regăsire şi rugăciune, ele constituie şi un prilej pentru gospodine de a prepara tot felul de bucate şi de a încondeia ouă.

Există şi o legendă a ouălor roşii care spune că Fecioara Maria a venit la crucea fiului său, iar ouăle aduse pentru El le-a pus sub crucea însângerată pe care Acesta era răstignit. Din rănile lui adânci s-a scurs sângele ce a colorat ouăle. O altă legendă spune că unul dintre fariseii rabini a spus la un ospăţ dat după moartea lui Iisus că Acesta va învia când va învia cocoşul din care se înfrupta şi când ouăle fierte de pe masă vor deveni roşii.
De atunci, de Paşte ouăle sunt vopsite în roşu. Este drept că, în timp, colorarea lor a devenit mai mult o artă a măiestriei gospodinelor, care se întrec în a le încondeia cât mai frumos.

Ouăle se vopsesc în Joia Mare, iar la masa de Paşte se ciocnesc rostind „Hristos a înviat!“ şi „Adevărat a înviat!“

֩ Comentarii

֩ Comentarii

--> Click aici pentru a adauga un comentariu