Imprimati articolul

Realizările ministerului în sectorul vegetal

Din bilanţul prezentat de Valeriu Tabără referitor la realizările celor şapte luni de când se află la conducerea Ministerului Agriculturii, le redăm în sinteză pe cele care privesc sectorul vegetal:

• Aplicarea schemelor de plăţi pe suprafaţă, al căror cuantum a fost de 131 euro/ha în anul 2010;
• Acordarea de ajutor specific pentru îmbunătăţirea calităţii produselor agricole în sectorul de agricultură ecologică, acordat exploataţiilor aflate în perioada de conversie către agricultura ecologică. Suma alocată pentru anul 2010 este de 3.098.000 euro;
• Plata la hectar pentru tomate destinate procesării, acordată producătorilor ce au un contract încheiat cu un procesator recunoscut şi livrează pentru procesare cel puţin echivalentul a 8.000 kg/ha tomate. Pentru anul 2010, prin HG nr. 273/2010 cuantumul care se acordă este de 1.725 euro/ha;
• Sprijin financiar acordat grupurilor de producători recunoscute preliminar şi organizaţiilor de producători în sectorul legume-fructe, în perioada 2009-2013;
• Sprijin pentru restructurarea sectorului vitivinicol în cuantum anual de 42 mil. euro, pe perioada 2009-2013;
Implementarea schemelor de ajutor de stat:
• Subvenţionarea accizei la motorină utilizată în agricultură, pentru anul 2010. Schema s-a aplicat pentru o cantitate de 159 milioane litri, resursele financiare alocate fiind de 185 milioane lei.
• Reglementarea regimului autorizării importatorilor de seminţe de cânepă pentru alte întrebuinţări decât pentru semănat (HG nr. 230/2011); 
•  Sprijinul pentru asigurarea producţiei agricole: se subvenţionează 50% sau 70% din prima de asigurare în funcţie de riscurile asigurate;
• Subvenţionarea ratei dobânzii la creditele bancare contractate de producătorii agricoli cu instituţiile de credit sau cu cele financiare nebancare până la data de 31 decembrie 2011 inclusiv. Schema se aplică începând cu acest an.
• Aprobarea modificărilor şi completărilor la regulile privind organizarea sistemului de inspecţie şi certificare în agricultura ecologică.

Previziuni

Pentru 2011 ministrul Valeriu Tabără prognozează o recoltă de grâu de peste şase milioane tone. Asta în condiţiile în care au fost însămânţate în toamnă cu aproape 400.000 de hectare mai puţin decât în 2009!

Arta de a cultiva legume profitabile

Costachi Popovici este unul dintre vechii producători ai bazinului legumicol Tecuci. A lucrat mai întâi la fostul IPILF (Întreprinderea de Producere şi Industrializare Legume-Fructe), care s-a transformat apoi în fabrica de conserve legume-fructe Contec. Intrată în colaps undeva după 1990 şi resuscitată în urmă cu şapte ani de un acţionariat străin, astăzi unitatea este cunoscută sub numele de Contec Foods.  Din 1974 şi până în prezent, inginerul a produs practic legume pentru aceeaşi fabrică care, cu bune, cu rele, trecută prin trei regimuri diferite, i-a oferit mereu siguranţa în a-şi putea valorifica legumele. Problemele sale nu au fost puţine, dar singur recunoaşte că, dacă nu ar fi avut parte şi de satisfacţii, s-ar fi lăsat de meserie. După cum spune el, produse „cu cap“, legumele rentează. Aşa se explică faptul că, de ceva vreme, fiul său, de o cu totul altă profesie la bază, i s-a alăturat pentru a continua împreună să facă din legumicultură o afacere profitabilă.

Satisfacţia – în funcţie de cum ştii să produci

Ferma de 104 ha a familiei Popovici, din care 50 ha sunt cultivate cu legume, se întinde pe raza municipiului Tecuci, mai exact pe fostele suprafeţe ale fabricii de conserve care, pe timpul comunismului, avea şi 22 de ferme de producţie. La cea cu numărul 10, şef de fermă era domnul Costachi Popovici, care lucrează şi acum acelaşi teren, cea mai mare parte fiind luată în arendă.

La momentul documentării noastre, tatăl şi fiul erau în câmp cu lucrătorii: juniorul la amenajat sistemul de irigaţii prin picătură, seniorul la plantatul mecanizat al răsadurilor de varză. Mazărea era deja semănată şi tăvălugită şi aşteptau să le vină rândul răsadurile de gulioare, specie pe care o cultivă pentru prima oară. Tot pentru fabrică mai cultivă fasole păstăi, tomate, ardei şi vinete. Restul suprafeţelor sunt ocupate cu grâu şi mai nou cu sfeclă de zahăr. Dintre toate însă, legumele rămân cele care îi aduc satisfacţii, mai cu seamă tomatele, ardeii şi vinetele. „Gradul de satisfacţie depinde însă numai de noi, de cât de bine ştim să le producem“, ne spune inginerul.

Sămânţa românească, de domeniul trecutului

Deşi legumicultorul îşi aminteşte că era o vreme în care îşi produceau singuri sămânţa pentru aproape întreg sortimentul, astăzi, în solariile special amenajate, îşi mai obţin singuri doar răsadurile. Foloseşte sămânţă românească doar accidental, alegând-o în general pe cea obţinută la Staţiunea de la Buzău. Este vorba de varză de toamnă de Buzău şi de ardeii gogoşari Asteroid. Restul seminţelor sunt aduse de pe alte meleaguri: fasolea şi mazărea sunt de provenienţă ungurească, respectiv olandeză, iar pentru tomate, ardei şi vinete merge direct în Italia pentru că inginerul are mari îndoieli în privinţa calităţii celor care se găsesc la noi pe piaţă.

Cu ajutorul acestor varietăţi străine reuşeşte să aibă o eficienţă tot mai mare. Asta şi datorită faptului că în străinătate cercetarea a pus mare accent pe pretabilitatea la mecanizare. Astfel, din sortimentul cultivat de inginer, cultura de mazăre este mecanizată în proporţie de 100%, la fel şi fasolea păstăi la care, doar în condiţiile în care erbicidele nu-şi fac efectul, se mai vine cu o praşilă manuală de curăţire. Tomatele intră şi ele în categoria culturilor care nu au nevoie de forţă de muncă manuală, noii hibrizi cu coacere concentrată permiţând şi ei recoltarea mecanizată. „În general ei sunt genetic creaţi cu această calitate, dar sunt cazuri unde se aplică un defoliant prin care se stimulează coacerea concentrată.“ Folosind aceşti hibrizi, la momentul recoltării tomatele sunt coapte în procent de 80-90%. Mai rămân ardeii şi vinetele care, având coacere eşalonată, se recoltează manual.

Irigaţiile, între renunţare şi noi soluţii

Costurile cele mai mari în obţinerea legumelor le are cu apa deşi sursa, Siretul mai exact, se află teoretic aproape. Practic însă, apa vine de la Ionăşeşti, acolo unde este ridicată de la nivelul Siretului la 80 m înălţime şi de unde porneşte prin canale spre staţiile de pompare care deservesc legumicultorii din bazinul Tecuciului. Partea bună este că sistemul ce pleacă din Ionăşeşti prin Nicoreşti, Movileni şi Condrea şi care deserveşte în jur de 29 mii de ha este încă funcţional, mai puţin partea în partea din sud, unde nu s-a mai irigat în ultimii ani. Partea tristă este că o udare pe un hectar în treapta a III-a îi costă pe legumicultorii din Tecuci în jur de 800 de lei. „Dar la legume, în câmp, sunt necesare măcar cinci udări, nu una“, ne spune inginerul. În plus, acestor costuri li se adaugă şi cele cu reparaţiile şi întreţinerea sistemului, suportate tot de legumicultori.

Preţurile mari cu irigaţiile îi determină pe mulţi să se orienteze spre alte culturi mai puţin consumatoare de apă. Sunt însă şi legumicultori care nu se dau bătuţi şi încearcă să găsească soluţii. Una dintre ele este realizarea propriilor sisteme de irigat, investiţie care este însă destul de greu de suportat întrucât implică costuri mari cu săparea puţurilor, tubulatura, pompele şi instalaţia propriu-zisă. În aceste condiţii însă vechile sisteme de irigaţii vor fi lăsate în paragină pentru că, decât să plătească sumele astronomice cu electricitatea, producătorii preferă să-şi pună la punct, în fiecare an, câte o porţiune din propriul sistem.

Valorificarea, ca un compromis

Cea mai mare parte din producţia de legume merge către fabrica Contec Foods din Tecuci. De altfel, în 2004, când au preluat-o, cei doi investitori de origine turcă ştiau bine că legumicultorii din bazinul Tecuci au experienţă în producerea legumelor pentru industrializare. În ceea ce priveşte conlucrarea dintre procesatori şi legumicultori, relaţia mai poate suferi unele îmbunătăţiri, după cum ne spune domnul Popovici.  „Până una alta, suntem mulţumiţi că avem unde să dăm producţia. Avem şi noi greutăţile noastre, le au şi ei pe ale lor. Bine ar fi însă să ne înţelegem unul altuia problemele, lucru care deocamdată nu se întâmplă“, mai adaugă el. E mulţumit că plăţile se fac la timp totuşi, deşi preţurile ar putea fi ceva mai mari după părerea sa. Şi pentru că nu produce doar pentru industrializare, inginerul mai are contract cu o firmă intermediară care cumpără de la mai mulţi legumicultori şi valorifică în supermarketuri varză, gulioare, tomate ardei şi vinete. Pe acelaşi model, domnul Popovici încearcă anul acesta să pună bazele unui grup de producători, sperând ca prin intermediul acestuia să reuşească să întrunească pretenţiile comercianţilor.

Valentina ŞOIMU
REVISTA LUMEA SATULUI NR. 9, 1-15 APRILIE 2011

֩ Comentarii