Home   Despre noi   Abonamente   Video   Articole   Oferte   Anunturi   Newsletter   Agro Business   Contact   Arhiva
     

Imprimati articolul

Radio România, neîmpliniri şi deziluzia unei despărţiri

Interviul de faţă, realizat cu doamna Maria Ţoghină, fost preşedinte Radio România, ar trebui citit printre rânduri, atunci când a doua valoare a radiodifuziunii române, după Eugen Preda, încearcă să facă bilanţul activităţii sale, dar mai ales al dezamăgirii profesionale. Ce-i drept, doamna Ţoghină a fost aleasă în noul consiliu de Administraţie al Societăţii Române de Radiodifuziune, ceea ce teoretic ar putea fi o garanţie că realizările de până acum vor avea continuitate. De la supoziţiile teoretice la practică este un drum lung, adeseori pavat cu pietroaie zgrunţuroase. Doamna Ţoghină iubeşte această meserie şi se bucură că a avut şansa de a se forma în cadrul acestei instituţii şi de a-şi păstra caracterul integru într-o carieră de 20 de ani, în care a pornit ca simplu regizor tehnic ajungând preşedinte – director general. Esenţial este nu faptul că un om din radio a ajuns să ocupe cea mai înaltă funcţie în cadrul Societăţii Române de Radiodifuziune, şi încă cinci ani, ci că a rămas aceeaşi persoană înţeleaptă şi modestă.

Publicul judecătorul cel mai înţelept

– A fost greu până acum?

– Da şi nu. Am fost obligată să fac adesea reorganizări de programe, care la început au şi deranjat. Important este că, după un parcurs de cinci ani, Radio România poate să susţină oricând cu fruntea sus că are cei mai buni profesionişti şi că este cu adevărat un radio european, demn să stea alături de Radio France, de BBC, de posturile publice germane, de cel austriac, pentru că am dovedit că avem resursele interne şi, de ce nu, inspiraţia de a ne decide viitorul, unul care să fie în interesul publicului nostru.

– De fiecare dată când străbaţi un drum mai lung, şi mai cu seamă când el este ascendent, simţi nevoia să te opreşti în loc, să priveşti în urmă să vezi dacă mergi pe cărarea pe care ţi-ai ales-o. A coincis drumul pe care l-aţi străbătut cu cel pe care vi l-aţi propus în urmă cu cinci ani?

– Sunt fericită să spun că, în mare măsură, da. Am însă o mare neîmplinire, şi aici probabil că în noua mea calitate de membru al consiliului administrativ mă voi implica pentru remedierea acestei situaţii. Neîmplinirea este că împreună cu colegii mei nu am reuşit în toţi aceşti ani ceea ce legea ne obligă, şi anume un regulament şi un consiliu de onoare care să judece deontologic greşelile editoriale pe care le pot face atât managerii, cât şi jurnaliştii. Este o neîmplinire pentru că eu sunt jurnalist şi ştiu cât de important ar fi fost acest instrument pentru noi. Sunt însă alte lucruri pe care le-am construit, este vorba de manuale, de proceduri, de creşterea gradului de profesionalizare şi selecţie a jurnaliştilor de la Radio România.

– Fără îndoială, capitalul cel mai important într-o instituţie de anvergura celei în care ne aflăm sunt oamenii. Din acest punct de vedere, pe parcursul anilor care au trecut, aţi reuşit să atrageţi şi tinerii în mrejele acestei profesii?

– Eu zic că da şi am convingerea că ascultătorii percep acest lucru. Toate posturile noastre sunt întinerite. Am promovat imaginea colegilor mei tineri, profesionişti adevăraţi care impresionează.

Instituţia cea mai credibilă

– Există o vorbă care spune că cine are informaţia este un om puternic. Din acest punct de vedere la radio se pune mai cu seamă problema rigorii şi a dinamicii cu care aceasta pleacă spre ascultător. Ce s-a reuşit în acest sens?  Cea mai mare realizare este aceea de a fi recredibilizată instituţia. Ştiţi prea bine, atunci când am preluat mandatul, adeseori actul editorial era pus sub semnul întrebării. Am reuşit să creăm imaginea unei instituţii echidistante, o imagine care a fost confirmată de toţi cei care au atribuţii în acest domeniu şi de percepţia publicului care consideră că cele mai corecte ştiri se difuzează la Radio România. În plus, am reuşit să modernizăm instrumentele pe care jurnalistul le foloseşte pentru ca noi să fim totuşi lideri pe piaţa informaţiei din România. Mă mândresc cu acest lucru şi cu faptul că avem jurnalişti care abordează genuri care aproape nu se regăsesc pe piaţa media. La fel de important este că ne-am ţinut departe de vulgaritatea pe care o întâlnim la tot pasul şi, de ce nu, până la urmă, ne-am păstrat standardul. Suntem totuşi postul public de radio, noi dăm ora exactă.

– Dacă ar fi să retrăiţi prima zi de preşedinţie, aţi merge pe acelaşi drum sau aţi mai adăuga ceva? Şi spun acest lucru gândindu-mă şi la noul preşedinte care va trebui să calce cam pe aceleaşi urme, pentru că este obligat şi de statutul şi de standardul actual al societăţii.

– Mi-a fost greu, pentru că nu mă aşteptam la asumarea acestei responsabilităţi. Dar a fost o perioadă foarte frumoasă în care mă întrebam dacă voi reuşi vreodată, pentru că mulţi în jurul meu îmi spuneau că aici trebuie desfiinţat totul şi luat de la zero. Am avut totuşi curajul de a merge pe calea cea mai grea, aceea care presupunea să am o mare încredere în colegii mei. Mă gândeam atunci unde va ajunge radioul şi îmi imaginam că va fi exact aici, la acest nivel de tehnologizare şi de profesionalism. Sunt mândră că am avut această viziune şi onorată că am reuşit să conduc radioul pe acest drum.
Importantă este continuitatea

– Aş vrea să ne spuneţi câteva cuvinte şi despre fonoteca de aur, despre această mare avere naţională.

– Este poate proiectul cu care fostul consiliu de administraţie va rămâne în istorie. Cu eforturi deosebite am realizat digitalizarea fonotecii de aur care se va derula pe parcursul a 15 ani. Este un proiect susţinut de la bugetul de stat, în ceea ce priveşte faza de investiţie, şi de noi, la capitolul resurse umane.

– Se vorbeşte foarte mult de depolitizare, de influenţa şi presiunile factorului politic asupra celor care conduc radioul şi televiziunea. Aţi fost pusă în dificultate vreodată?

– Din această perspectivă nu, pentru că veneam din interiorul radioului. Oamenii politici mă cunoşteau şi au avut încredere în echilibrul şi corectitudinea pe care le-am pus la dispoziţia publicului încă de la început. Mulţumesc clasei politice că a câştigat acest pariu cu ea însăşi.

– Acesta este adevărul pentru care aţi câştigat nu numai respectul nostru, al celor care lucrăm în interiorul radiodifuziunii, ci mai ales al ascultătorilor. De partea dumneavoastră a fost şi raportul bilanţului radiodifuziunii aprobat de comisiile parlamentului de profil. Spunând acestea, nici măcar nu îndrăznesc să vă întreb de ce aţi fost schimbată?

– Este limpede că decizia este una politică, nu profesională. Important este ca, sub conducerea actualului preşedinte şi al consiliului de administraţie, radiodifuziunea română să cunoască cel puţin independenţa profesională şi audienţa de până acum.

Gheorghe Verman
REVISTA LUMEA SATULUI NR. 15, 1-15 AUGUST 2010

Vizualizari: 889



֩ Comentarii

 
֠ 1.     kolo -- (8-August-2010 )
Penibil. Mai ales Verman.

֠ 2.     dancu -- (18-September-2010 )
Stimate domnule kolo aflati ca un om de radio pentru agricultura ca domul Verman putini sunt.

Răspunsurile la întrebarile dumneavoastră le puteţi găsi în revista tiparită. Abonaţi-vă acum la Lumea Satului şi veţi avea gratuit suplimentul Agro-Business. Detalii aici

--> Click aici pentru a adauga un comentariu




© 2005-2011 REVISTA LUMEA SATULUI