Imprimati articolul

Puncte de vedere - agricultura, ca după război

Făcând referire la articolul „Marea harababură“, semnat de Gh. Verman, domnul Zlate Nicolae ne-a trimis, în urmă cu ceva timp, câteva cuvinte care considerăm că merită redate în cadrul acestei rubrici.

„Se spune că nu-i frumos să te uiţi în curtea vecinului. Asta nu înseamnă că nu avem obligaţia de a apela  măcar la memoria istoriei. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Europa, peste care frontul a trecut de 2 ori, a fost distrusă. Fiecare ţară a încercat apoi să se refacă în primul rând prin redresarea agriculturii, prin reconstrucţia de locuinţe şi mai târziu prin încurajarea turismului. Făcute cu cap, aceste măsuri au avut drept rezultat situaţia economică şi socială cunoscută din aceste ţări dezvoltate.

România însă, arată acum, după 20 de ani de la revoluţie, ca după război: unul dus însă de guverne prin nepricepere şi incompetenţă. Din ce se pot obţine venituri dacă agricultură nu mai este, industria a fost distrusă, resursele vândute? ...Prin distrugerea exploataţiilor agricole de stat şi cooperatiste s-a ajuns în situaţia existentă după război. Dacă acestea nu ar fi fost desfiinţate prin legi aberante, azi situaţia ar fi fost alta.

Un exemplu este exploataţia de la Curtici, condusă de Dimitrie Muscă. Aceasta trebuie privită drept model. Redresarea agriculturii trebuie să pornească prin încurajarea proprietarilor de terenuri să înfiinţeze cooperative de exploatare a pământului şi valorificare a rezultatelor în comun. Fondurile europene trebuie folosite pentru investiţii în agricultura cooperatistă.

Un proprietar cu o suprafaţă mică nu poate investi cu succes într-o agricultură fărâmiţată. Legile trebuie să încurajeze exploataţiile viabile şi să le ajute să devină performante, dacă dorim să facă faţă concurenţei pe plan european şi global. Refacerea sistemelor de irigaţii, în paralel cu încurajarea cooperării, poate avea rezultate imediate. Dacă irigăm măcar două milioane de hectare acestea pot aduce producţii medii de 7 t/ha la cerealele păioase, respectiv 16 -20 t/ha la porumb.

Mă opresc aici, nu înainte de vă aminti că la Curtici, anul acesta, producţia de grâu obţinută la hectar este de cca 7 tone, şi asta fără irigaţii... Fiţi mai întâi patrioţi şi mai apoi cetăţeni europeni! Soarta României trebuie să se hotărască la Bucureşti şi numai la Bucureşti.“

(V.Ş.)
REVISTA LUMEA SATULUI NR. 18, 16-30 SEPTEMBRIE 2010

֩ Comentarii