Puiul de găină a cucerit mapamondul

G.V.: Carnea de pasăre, se pare că este cea mai consumată din lume, pe primul loc aflându-se puii. Ba chiar făcea cineva un calcul că fiecărui locuitor al planetei, anual, i-ar reveni cam nouă pui. Este adevărat?

I.V.: În lume se consumă predominant carne de pui, aceasta reprezentând aproximativ 85% din totalul de carne de pasăre consumată, 10% carnea de curcă şi 5% celelalte specii în care intră carnea de raţă, gâscă, prepeliţă, bibilică, struţ etc. Din totalul consumului de carne în lume, 35% îl reprezintă pasărea, iar ca şi cantitate pe cap de locuitor calculul este corect: sunt cam 12-14 kg consumate anual de persoană la nivel mondial. Este adevărat însă că americanii mănâncă 36 kg, spre deosebire de indieni, care abia mănâncă 2-3 kg.

G.V.: A cucerit puiul de găină mapamondul, adică este crescut în toate zonele lumii?

I.V.: Absolut în toată lumea. În zona creşterii puiului este o competiţie foarte strânsă la nivel mondial. SUA şi Brazilia sunt cei mai mari producători din lume şi cei mai mari exportatori. Ei sunt de fapt cei care fac preţul mondial. Zona Europei este una mai puţin propice.

G.V.: După cum vedem, avicultura s-a specializat în ultima vreme. Se cresc pui pentru grătar, rase de găini ouătoare, rase grele... România, din acest punct de vedere, unde se află? Putem sta alături de crescătorii de păsări vestiţi ai lumii?

I.V.: Noi am stat alături de ei şi înainte de ’89, dar a urmat o vreme în care am pierdut foarte mult teren, pe care am început să-l recuperăm abia din anul 2000. Pot spune că în 2008 am avut rezultate destul de frumoase din punctul de vedere al cantităţilor şi mai ales al performanţelor de creştere. Important e că ne putem compara în ceea ce priveşte performanţele de producţie cu cei mai mari producători de carne din lume. De fapt, la nivelul Europei suntem pe locul al treilea. Din păcate însă, suntem organizaţi doar pe sectorul de creştere a găinilor, mai puţin pe cel al curcilor, raţelor, gâştelor şi al celorlalte specii.

Din păcate, nu suntem încă la nivelul acoperirii întregii pieţe, pentru că, de exemplu, anul trecut am produs 286 mii de tone carne tăiată şi am mai importat 110 mii tone. Nu am acoperit cererea internă a pieţei şi nu am exportat decât 8.000-9.000 de tone, ceea ce este insuficient pentru echilibrarea balanţei. Avem în program ca, până în 2013, să ajungem să exportăm cam tot atât cât importăm şi să oferim pe piaţă produse autohtone, sigure din punct de vedere alimentar.

G.V.: Cumpărătorul este tot mai îngrijorat ca nu cumva puii să fie produşi prin metode care au condus la mutaţii genetice, care ar putea să ofere organismului alte condiţii decât cele pentru care a fost creat.

I.V.: Nici vorbă de aşa ceva. Vreau să vă spun că, cel puţin în zona Europei, legislaţia este foarte dură din acest punct de vedere. Aici se întâlnesc trei concepte moderne: cel de siguranţă alimentară, cel privind confortul şi bunăstarea animalelor şi cel legat de protecţia mediului. Acestea sunt întrutotul respectate prin legislaţia europeană care este transpusă în cea românească. Ca exemplu vă pot spune că există o lege care nu permite în hrana păsărilor decât ingrediente naturale, adică cereale, soia, floarea-soarelui şi premixuri vitamino-minerale.

Zona Europei nu foloseşte în hrana păsărilor făinuri proteice de origine animală care rezidă din resturi de abator sau antibiotice ca factor de creştere. Noi nu putem să folosim hormoni sau biostimulatori, pentru că aceste produse nici nu sunt autorizate pe piaţa UE. Toate acestea sunt urmărite prin procesul de trasabilitate. De aceea Europa are preţul la carne peste cel mondial.

G.V.: Generaţia mea şi a dvs. se află într-un dezechilibru între tradiţional şi modern. Când eram copii mâncam puiul din bătătură, care avea un gust cu totul şi cu totul aparte, dar astăzi suntem obligaţi să consumăm ceea ce avicultura ne oferă. Se mai păstrează pe undeva ceva din ce ştiam noi sau totul a trecut în sistem industrializat?

I.V.: Sigur că se păstrează şi fiecare producător astăzi va trebui să se gândească la diversificarea ofertei către consumator. Noi, la Universitate, am demarat un proiect numit „Staţie-pilot pentru ferme ecologice“, pe care vrem să-l încheiem anul viitor. Vrem să stabilim tehnologiile necesare, să-l multiplicăm şi să-l dăm la toţi producătorii din ţară pentru a adera la aceste metode moderne de creştere a puilor, însă trebuie să fie foarte clar: ponderea la noi şi în lume va rămâne puiul industrial, pentru că altfel nu s-ar putea hrăni omenirea.

֩ Comentarii

֩ Comentarii

--> Click aici pentru a adauga un comentariu