Imprimati articolul

Protejez, deci exist

„Un om fără pământ e un om fără casă“, spune Petre Ţiplea, un fermier din Ocna Şugatag, Mara­mureş. Deşi a fost format ca inginer zootehnist, Ţiplea s-a adaptat economiei locului: prelucrează lemnul şi administrează o pensiune cu şapte camere. Din 2007, a primit, prin pro­gramul „O Europă, mai multă natură“, finanţat de WWF, o cireadă formată din 22 de vaci, 4 tauri şi 9 viţei, iar afacerile familiei s-au extins şi în agricultura ecologică.

Consecutiv, businessul lui Ţiplea conservă mediul atât timp cât practică agricultura cu valoare naturală ridicată – HNVF (High Nature Value Farming). Animalele, toate Brune de Maramureş, au repopulat pajiştile din Poiana Răchita, Platoul Tătaru. Acum, vitele pasc pe o păşune de câteva hectare, într-un peisaj colinar. Scopul acţiunii demarate de WWF a fost de a face legătura dintre conservarea naturii, economia locală şi comunităţi printr-un sistem inovator de păşunat în mozaicul de pajişti şi păduri în zonele înalte ale Maramureşului.

Oieritul tradiţional este în declin, iar biodiversitatea şi peisajele maramureşene depind de animalele domestice. Producătorii tradiţionali sunt la limita subzistenţei, iar igienismul Uniunii Europene a sugrumat producţia de hrană tradiţională, pe cât de neviabilă pe marea piaţă, pe atât de virtuoasă.

Soluţia cea mai prietenoasă cu mediul stă în producţia şi consumul local. Apoi businessul se poate extinde. „Chiar de la început vom vinde carnea şi altor pensiuni din Maramureş. Mai târziu, vom încerca să îi adăugăm un plus de valoare, producând cârnaţi tradiţionali. Pe termen mai lung, mă gândesc să măresc cireada, să administrez mai multe păşuni montane şi să comercializez carnea şi în alte regiuni din România sau chiar peste hotare. Sistemul va rămâne unul la scară mică, pentru a menţine peisajul mozaic tradiţional al Maramureşului cu păşuni bogate în specii şi petice de pădure“, spune Ţiplea.

Ferma Ţiplea e o afacere de familie, unde fiecare membru are rolul propriu. Petre Tiplea se ocupă de gestionarea generală a fermei, de chestiuni tehnice şi caută debuşee pentru carnea de vită. Ginerele, Daniel, rezolvă problemele administrative precum asigurarea furajului pentru iarnă şi contactarea veterinarului în caz de îmbolnăvire a animalelor. Ei au şi un angajat contractat care face munca zilnică de la fermă, paza vitelor ori igiena grajdurilor. Vara, soţia lui Petre, Rodica, împreună cu cele trei fiice – Simona, Maria şi Laura – şi cu nepoţii ajută la păzitul animalelor în timpul păşunatului

Raul Cazan
REVISTA LUMEA SATULUI NR.15, 1-15 AUGUST 2009

֩ Comentarii