Home   Despre noi   Abonamente   Video   Articole   Oferte   Anunturi   Newsletter   Agro Business   Contact   Arhiva

Imprimati articolul

Promisiuni uitate

În vara trecută, pe lângă ajutoarele de la Guvern, Consiliul Judeţean Iaşi a trimis celor care au suferit de pe urma inundaţiilor câte un frigider, un aragaz şi o butelie. Întrebarea pe care şi-o pun cei mai mulţi dintre sinistraţii din Răchiteni, Mogoşeşti-Siret, Valea Seacă sau Al. I. Cuza este: unde îşi vor pune aceste obiecte, în condiţiile în care, iată, am intrat în iarnă şi cele mai multe dintre cele 131 de imobile care trebuiau să fie predate „la roşu“ până la 1 decembrie sunt departe de a fi gata?

Viaţa în module

În gospodăria lui Silvestru Mihoc din Răchiteni câţiva meseriaşi care lucrau în decembrie la acoperiş „sunt oameni din sat, pentru că cei care trebuiau să-mi termine lucrarea n-au mai venit de o lună. Să văd cum i-oi plăti şi pe ăştia, pentru că din pensie trebuie să cumpăr de-ale gurii, materiale, şi atâtea altele“.

– Nu aţi primit ajutor?

– Niciun ban, pentru că mi-a spus primarul că am avut casa asigurată, dar dintr-o asigurare de 500 de milioane mi-au dat doar 130. Şi, vedeţi, a venit iarna, locuim în „modulul“ ăsta, e frig şi nevasta mea e bolnavă, a avut cinci operaţii.

La ridicarea casei lui Gheorghe Iacob, cei care lucrează sunt tot particulari. „După inundaţii, prin sat, au venit tot felul de şefi, ne-au promis inclusiv oameni la lucru. Din luna august, au venit la mine patru echipe şi vedeţi şi dumneavoastră cum au lucrat. Degeaba am stat pe lângă ei, degeaba i-am rugat, pentru că rezultatul este şi această grindă de beton, pe care o vedeţi, turnată prost de la început.

La capătul uliţei o întâlnesc pe mătuşa Marghita Cobzaru de 82 de ani, care se duce să vadă cum merge treaba şi la construcţia căsuţei ei. Şi aici constructorii sunt tot oameni de-ai locului. „Băieţii mei i-au angajat pentru că, în nădejdea meseriaşilor trimişi de domnii de la Iaşi, nu mi-aş mai vedea niciodată casa gata“.

– Vă veţi putea muta măcar în ianuarie?

– Nici vorbă, odată cu îngheţul nu se mai poate tencui, aşa că iarna asta voi sta ca atâţia alţi oameni în module. Ce să facem? Am plecat din Răchiteni cu imaginea unui sat în care oamenii şi-au văzut năruite speranţele, pentru că” vezi mata, mi-a spus Constantin Blejuşcă, unul dintre sinistraţi, au trecut alegerile şi nu mai interesăm pe nimeni“.

(S. CIOCOIU)
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.2, 16-31 IANUARIE 2009

Vizualizari: 666



֩ Comentarii

--> Click aici pentru a adauga un comentariu




© 2005-2011 REVISTA LUMEA SATULUI