Imprimati articolul

Producţie mică de mere la Voineşti

Dacă în urmă cu 20 de ani România se număra printre cei mai mari producători de mere din Europa, acum am ajuns în situaţia să ne asigurăm până la 70% din necesarul intern din import, după cum susţin reprezentanţii asociaţiilor din domeniu. Din păcate, nici natura nu ne ajută. La Voineşti – unul dintre principalele bazine pomicole ale ţării – producţia s-a redus în acest an aproape la jumătate comparativ cu 2010, din cauza temperaturilor scăzute şi a ploilor din primăvară. Sunt destule voci care afirmă chiar că 2011 este cel mai prost an din ultimul deceniu.

Lipsa investițiilor în plantații noi, o mare parte din suprafețele cu meri au o vechime de circa 60 de ani, a depozitelor moderne unde ar putea fi păstrată recolta, dar şi a unei susţineri financiare pentru investiţii sunt doar câțiva dintre factorii care îngreunează activitatea pomicultorilor locali. Nu în ultimul rând, lipsa liniilor de sortare face aproape imposibil accesul în rețelele de supermarketuri.

În atare condiții, pentru cei mai mulți dintre producători variantele cele mai la îndemână pentru valorificare rămân în continuare vânzarea directă în piețe mai mult sau mai puţin organizate, dar și en-gros către depozite sau diverse unităţi de procesare, chiar dacă prețurile obținute se învârt în jurul a 0,3-0,4 lei/kg, un nivel care nu asigură nici măcar costurile de producție. Producătorii pot să se gândească la profit abia de la un preț de 1,5-2 lei/kg.

Ionatanul, cel mai afectat soi

Ion Oprea, preşedintele Asociaţiei  Pomicultorilor Dâmboviţeni, care include câteva mii de producători, spune că producția din acest an este sub 50% din cea de anul trecut sau față de un an normal. Soiul cel mai afectat de vremea defavorabilă a fost Ionatan, cel mai răspândit în zonă (80% din plantații). Un an normal înseamnă obținerea unei cantități de circa 20-30 tone de mere la hectar. Un astfel de an a fost și 2010, când au plecat spre Polonia circa 20.000 tone de la producători din zonă din localități precum Voineşti, Cândeşti, Malu cu Flori, Tătărani sau Măneşti.

În ceea ce privește prețurile de vânzare la „prima mână“, adică de la producător, variază între 1,2 și 2 lei pe kilogram. Deoarece o mare parte din producători nu reușesc însă să intre pe piețele din Capitală din cauza mafiei intermediarilor, cea mai la îndemână soluție o reprezintă vânzarea directă. Nu de alta, dar mulți nu dispun de capacități de depozitare.

Soiurile de toamnă, deja scoase la vânzare

Dacă la Voinești producțiile au fost mici, există și localități din aceeaşi zonă, cum este Valea Florilor, care au avut parte de recolte bune, după cum susține Florin Istrate, președintele Asociaţiei Producătorilor Agricoli din respectiva localitate și vicepreședinte Agrostar.

Acesta vorbește de o producție de 15-20 de tone de mere la hectar, aproape de cea înregistrată anul trecut. Şi asta pe o suprafaţă de circa 600 de hectare.

Producătorii au ieșit deja pe piață cu soiuri de toamnă precum Frumos de Voinești sau Generos, la un preț de vânzare de cca 1 leu/kg, în primul rând pentru că unele soiuri se valorifică în stare proaspătă în general, dar și pentru că nu au spații de depozitare.

Pentru oamenii din zonă, construirea unei fabrici de sucuri la Voinești ar putea fi gura de oxigen de care au nevoie. Rămâne de văzut dacă planurile anunțate de primărie în acest sens se vor materializa. Aici ar urma să fie construită o unitate de procesare care va prelucra zilnic 500 de tone de fructe. Investiția se va ridica la peste 16 milioane de euro. De asemenea, tot în zonă ar putea să fie construit un depozit cu temperatură controlată cu o capacitate de stocare de 5.000 de tone.

Pe Valea Dâmboviţei există circa 2.500 ha de meri, iar în evidenţele Asociaţiei Pomicultorilor din Dâmboviţa figurează peste 10.000 de producători. La nivel de țară, vorbim de circa 140.000 ha de livezi, aproape jumătate din suprafețele de dinainte de 1989. În 2010, România a avut o producție de 1,4 milioane de tone de fructe, cu mult sub nivelul de acum 20-30 de ani.

Ioana GUŢE
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.21, 1-15 NOIEMBRIE 2011

֩ Comentarii