Home   Despre noi   Abonamente   Video   Articole   Oferte   Anunturi   Newsletter   Agro Business   Contact   Arhiva
     

Imprimati articolul

Primăvară într-o localitate de la gurile Deltei

Un univers feeric, înţesat de pescari cu fizionomii aprige, ce-ţi spun pe un ton confesiv virulent povestea perpetuei lor supravieţuiri prin desişurile bălţilor din vecinătatea Mahmudiei. Un tărâm cu un trecut fascinant şi cu un prezent ce se vrea intrat sub zodia unui agroturism prosper. Cernea domol când am ajuns pe pământ dobrogean, la Mahmudia. Lumina uşor difuză ce învelea satul nu-i voala însă farmecul aparte. Fostă cetate de apărare grecească, denumită în vechime Salsovia, Mahmudia păstrează încă amprenta vremurilor de început. Mari iubitori de frumos, localnicii au avut grijă să-i tezaurizeze vestigiile. „S-a reuşit recuperarea de la cetatea Salsovia a numeroase obiecte foarte valoroase ce se pot viziona în muzeul Grupului Şcolar „Vasile Bacalu“. Din păcate, cetatea nu a fost suficient pusă în valoare“, a subliniat Gherghina Vrămuleţ, primarul localităţii Mahmudia.

„Pentru mine, Mahmudia înseamnă totul. Locul în care am prins rădăcini, pentru care încerc să fac cât mai multe lucruri, locul pe care-l iubesc aşa cum mă iubesc pe mine. Cumva existenţa mea cotidiană se confundă cu aceea a comunităţii“, Gherghina Vrămuleţ, primar Mahmudia

Locuitori: 2.960. Sate componente: Mahmudia. Activităţi economice importante: pescuit industrial, agricultură, silvicultură. Ziua comunei: 9 mai, Hramul Bisericii Ortodoxe. Activităţi culturale: Festivalul de teatru Salsovia.

Tot diriguitoarea localităţii a istorisit pentru Lumea Satului legenda denumirii localităţii situate în Delta Dunării, pe malul drept al braţului Sf. Gheorghe. „Mahmudia e nume turcesc, fiind ca semn de închinare către sultanul Mahmud al II-lea. Partea de legendă este dragostea dintre un turc, Mahmud, şi o fată frumoasă de români, Dia. Pentru că părinţii nu au acceptat iubirea lor, cei doi s-au aruncat în Dunăre în zona Mahmudia. De aici şi numele localităţii.“

Reprofilaţi pe agroturism

Odată cu intrarea în declin a exploataţiei miniere de calcar siderurgic, care absorbea o mare parte a forţei de muncă locale, mahmudenii s-au reorientat către agroturism. În ultimii ani, piaţa pensiunilor agrotu­ristice din Mahmudia s-a aflat într-o continuă expansiune, numărul unită­ţilor de cazare ajungând la 17, între care se află şi un hotel de 4 stele. „La momentul actual, strategia de dezvoltare a localităţii e orientată spre agroturism şi spre meseria tradiţională - pescuitul. Legat de agroturism, avem o strategie, începând de la intrarea în localitate, iar în această privinţă am depus un proiect pentru un ghid turistic, o casă specific dobrogeană, pe care sperăm să-l finalizăm în cursul acestui an.“ Tot la capitolul proiecte prioritare pentru dezvoltarea agroturismului se înscrie şi acela ce vizează reconstruc­ţia ecologică a unei suprafeţe de 924 ha în zona de peste Dunăre.  „Dezavantajul nostru este că suntem foarte departe de zona frumoasă a Deltei, cam două ore de mers cu barca de la Mahmudia până la Uzlina, Crişan, Letea, Roşu. Prin această renaturare a suprafeţelor există posibilitatea, graţie unui canal de legătură între Dunăre şi Litcov, ca turiştii să ajungă în Deltă de la Mahmudia în maximum 20 de minute.“

Acasă la ruşii lipoveni

Stabiliţi la Mahmudia încă de pe vremea prigonirii lor din Maica Rusie de către ţarul Nicolae I, la începutul secolului al XIX-lea, ruşii lipoveni reprezintă 20% din totalul localnicilor. Chiar dacă sunt minoritari, lipovenii formează o etnie importantă ce-şi conservă cu sfinţenie tradiţiile. Amenajarea unei gospodării a comunităţii ruşilor lipoveni şi înfiinţarea grupului vocal Katiuşa stau mărturie în acest sens. Dintre exponatele insolitului muzeu al pescarului de sorginte slavă nu lipsesc opinci, vintir, chipcel, covată, felinar, plută, setcă, capcană pentru mistreţ, pirostria şi ceaunul, dar şi armoşca (n.r. instrument asemănător acordeonului).
Un al doilea val de refugiaţi originari din Rusia s-a stabilit la Mahmudia în 1940.

Viaţă de pescar

Pescar profesionist în cadrul Asociaţiei de Pescari Mahmudia, Traian Carpo, un lipovean aprig la vorbă, cu ochii căscaţi a mirare şi barbă netunsă, vorbeşte acid despre ce înseamnă să fii sub talpa cherhanagiilor. „Avem un preţ de nimic. Cumpără de la noi cu 5 lei şi vinde cu 15 lei.“ Întrebat despre avatarurile vieţii de pescar, lipoveanul de 57 de ani vorbeşte cu convingere, fără nicio rafinare a cuvintelor, despre un destin rupt, implacabil ratat. „Eu am o bici­cletă, alţii care trăiesc de pe urma noastră au trei maşini şi trei case. N-ai încotro. Unde să merg la vârsta asta?“, zice cu năduf pescarul, fost fochist până în ’90, slobozind o sudalmă către „bandiţii ăştia“. „Prea-şi bat joc de noi“, a conchis lipoveanul, căruia tocmai ce-i căzuse în plasă un caras cu greutatea de 12 kg. Noroc? Nici vorbă. Omul era pe apă de la 2 noaptea. Şi ziua de muncă încă nu i se terminase. Ca într-o perpetuă povară.

Camelia MOISE
REVISTA LUMEA SATULUI NR. 8, 16-30 APRILIE 2011

Vizualizari: 898



֩ Comentarii

--> Click aici pentru a adauga un comentariu




© 2005-2011 REVISTA LUMEA SATULUI