Imprimati articolul

Preţul laptelui aruncă în aer zootehnia

- În judeţul Bacău, efectivele de vaci cu lapte au scăzut  cu o treime în ultimii 15 ani.

Preţul de achiziţie a laptelui de la producătorii din judeţul Bacău ţine în continuare această adevărată industrie la cote explozive şi a adus zootehnia la cote de avarie. Zonele de munte şi de deal ale judeţului, care ocupă mai mult de jumătate din suprafaţă, sunt, prin excelenţă, fieful crescătorilor de animale, dar efectivele de vaci cu lapte au scăzut continuu în ultimii 15 ani şi continuă să scadă, pentru că – spune unul dintre fermierii de talie mai mare, Ioan Chiriac –, creşterea animalelor a devenit total nerentabilă.

Numai în acest an, efectivele de vaci din judeţ au scăzut cu aproape 11.500 de capete şi anul încă nu este încheiat. Iar dacă vorbim de lapte şi produse lactate în judeţul Bacău, vorbim doar de câţi crescători de animale au mai rămas şi de câţi procesatori se mai încumetă la o asemenea afacere. Despre comercializarea produselor mai puţin poate fi vorba, pentru că marile lanţuri de magazine au acaparat piaţa aproape în totalitate, iar politica acestora se face, desigur, de la „centru“.

Descurajarea – susţin fermierii – pleacă în primul rând de la preţul de achiziţie. Sunt şi alte motive care îi nemulţumesc în relaţia cu procesatorii sau cu intermediarii care le iau marfa, dar şi cu statul, de la care aşteaptă mai mult sprijin şi, evident, subvenţii. „Din cauza acestei situații – spune Ioan Chiriac, care este şi directorul executiv al Direcţiei pentru Agricultură Bacău –, şi la nivel național efectivele de vaci au scăzut dramatic. Mai aveam circa 1,8 milioane de exemplare. Vaca nu mai este rentabilă în România! Mă refer la producătorul de lapte, nu la ce se întâmplă la procesare și la comercializare. Numai în județul Bacău efecti­vele au scăzut de la 120.000 mii de capete, la circa 70.000.“

Preţuri în bătaie de joc

Laptele pleacă de la producători, în medie, cu 1,20 de lei litrul. Producătorii spun că aceasta este o bătaie de joc faţă de cheltuielile pe care le au în ferme. „Noi – susţine Ioan Chiriac, care administrează ferma Rolex, din Letea Veche – livrăm la acest preţ, care este unul valabil cam în toată ţara, lapte aşa cum îl face vaca. Adică la 3,7% conţinut de grăsime. Ferma noastră produce 4.000 de litri pe zi. La cantități mai mici, prețul e și mai mic. Laptele ajunge însă în galantare cu numai 1,2% grăsime, dar la preţuri mult mai mari. Prin procesare, prețul crește de la 1 la 4. Iar cel care comercializează vrea să pună un 50% adaos.“

În comuna Răcăciuni, familia Rujan a pornit o mică afacere în zootehnie. Au apelat la finanţare europeană, au accesat un proiect SAPARD, au cumpărat animale bune, vaci Bruna de Maramureş, de care sunt foarte mulţumiţi. Nemulţumirea lor vine însă de la cât li se plăteşte pe lapte. „Noi – spune Silvica Rujan - nu ne scoatem cheltuielile pe laptele produs. Procesatorul și comerciantul, au şi ei cheltuielile lor. Dar, pentru a fi și noi mulțumiți, ar trebui să vindem laptelele cu 1,80 – 2,00 lei litrul“. În comuna Asău, Rodica Ferchiu, este „fascinată“ de produsele ecologice, atât de căutate şi mult lăudate pe piaţă. A investit într-o fermă de vaci şi într-un centru de prelucrare a laptelui, a obţinut toate acreditările şi a dat drumul la producţie. Dar, lucrurile nu au mers după cum se aştepta, deşi a căutat să vândă din producţie şi pe cont propriu. Munca nu-i era răsplătită.

Procesatorii mari au distrus fermele mici

Fermierii de talie mică şi crescătorii de vaci cu lapte care nu au decât câteva animale în bătătură se lovesc însă şi de alte greutăţi. Procesatorii mari nu vin la ei pentru cantităţi mici de lapte, iar intermediarii nu prezintă întotdeauna încredere. În plus, orice intermediar umflă şi mai mult preţul final. Procesatorii mai mici au fost şi ei descurajaţi de scăderea efectivelor de animale şi de raporturile cu reţeaua comercială, astfel încât numărul lor s-a diminuat, iar alţii noi nu prea mai apar. În judeţul Bacău doar patru-cinci asemenea făbricuţe mai funcţionează. Almera Internaţional este una dintre ele. Ioan Chiriac crede că Almera este unul dintre puţinii procesatori din România care mai fabrică lactate din... lapte.

„Alţi procesatori, de talie mare – spune Ioan Chiriac –, fabrică din lapte reconstituit. Astfel, au nenorocit crescătorul de animale. Mâncăm lapte din orice, numai de la ugerul vacii nu. Procesatorii mici nu au acces la tehnologii înalte, nici la campanii publicitare agresive, pentru că nu au capital și, astfel, încă lucrează cu lapte. De ce nu verifică cineva din ce se fac produsele la marii fabricanți? Ceva nu e în regulă. Eu îi înțeleg și pe procesatori, și pe comercianți. Dar, până la urmă, tot cel care îngrijește vaca pierde mai mult și muncește mai mult. El câștigă cel mai puțin din acest lanț productivo-comercial.“ Directorul de vânzări de la Amera, Gabriel Lungu, nu poate da amănunte despre preţuri. Dar ne atrage atenţia că furnizorii sunt tot mai puţini, iar fabrica trebuie să aducă lapte, pentru cele 60 de tone zilnic capacitate de prelucrare, din Neamţ, Suceava, Galaţi, Braşov. Dar, nimic din import, cum fac alţii.

Fermierii mici preferă să vândă pe cont propriu

Exemplul din Asău, al Rodicăi Ferchiu, care nu lipseşte cu produsele sale de la niciun târg de profil din ţară, a fost urmat, în manieră proprie, şi de familia Rujan. „Avem cinci ani de SAPARD și ne-am deșteptat, într-un final – spune Silvica. Am închiriat un spațiu de 12 mp în Răcăciuni, în Centru, unde vindem laptele direct. Îmbuteliem laptele în peturi de unică folosință. Nu am practicat un preț mai mare. Noi cumpărăm peturile cu 0,60 lei bucata și vindem doi litri cu cinci lei, deci cu 2,50 lei litrul. Deci, normal, laptele costă doar 2,20 de lei litrul. Suntem conștienți că oamenii nu prea au bani. Normal ar fi să vindem cu trei lei litrul.“

De la alt nivel, Ioan Chiriac livrează procesatorilor precum Almera, dar şi în reţelele comerciale. Tot din Bacău, grupul Agricola, care are o fermă de vaci cu lapte la Şerbeşti, AICBAC, foloseşte mai ales reţeaua proprie de magazine, dar şi una de dozatoare, prezente chiar şi în alte reţele comerciale.

„Seriozitatea comerciantului, ca şi a procestorului în relaţia cu producătorul – spune Gabriel Lungu – se vede tot în plan financiar, adică în preţuri şi în promptitudinea cu care plătesc produsele. Noi nu am întârziat niciodată, lună de lună, cu plăţile. Dar, iată că nu prea mai avem cui plăti“.

Petru DONE
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.23, 1-15 DECEMBRIE 2011

֩ Comentarii