Home   Despre noi   Abonamente   Video   Articole   Oferte   Anunturi   Newsletter   Agro Business   Contact   Arhiva
     

Imprimati articolul

Premise bune pentru oaia Karakul

Judeţul Botoşani este considerat, şi pe bună dreptate, patria oii Karakul româneşti. După o perioadă în care efectivele acestei valoroase rase au scăzut alarmant, crescătorii din această parte de ţară spun acum cu satisfacţie că „am ieşit din nou în frunte“.

Revirimentul se datorează în egală măsură pasiunii cu care crescătorii de aici – ciobani din tată-n fiu – îşi fac, ca să spun aşa, meseria şi, în egală măsură, colaborării cu cercetătorii de la Staţiunea de Cercetare şi Producţie Popăuţi, unitate care are ca obiect de activitate tocmai creşterea ovinelor. Printre pasionaţii în creşterea oii de Karakul se numără şi dl ing. Ionică Nechifor (foto), care în 2005 a înfiinţat Asociaţia Moldoovis. „Mi-am dat seama, îşi aminteşte domnia sa, că singur n-am să fac mare lucru şi de aceea ne-am unit câţiva crescători tocmai în ideea de a ne apăra interesele. Nu mi se dădeau mari şanse, dar iată că după ani asociaţia noastră numără peste 1.600 de membri din Botoşani şi celelalte judeţe ale Moldovei, iar la nivelul ţării, Romovis, are 52 de asociaţii în toate judeţele ţării astfel încât, zic eu, vocea fermierilor să se audă cu putere. Important este un fapt: oamenii ştiu că există cineva care le apără interesele.“

Un brand, Karakulul negru de Botoşani

Judeţul Botoşani dispune de un efectiv de circa 300 mii de capete, în continuă creştere, care poate ajunge, valorificând condiţiile pe care le oferă zona până la, spun specialiştii, 450 de mii. Sunt crescători care au cârduri de 40-50 de capete, în timp ce alţii şi-au mărit efectivele, astfel încât media la nivelul judeţului este de 150 de oi. Există aşadar fermieri care au efective mari, cum ar fi Viorel Paliu care deţine 1.000 de capete, fraţii Lică şi Stelu Iordăchescu cu turme de 650 de capete şi exemplele pot continua, dovadă că creşterea oilor Karakul a devenit o afacere rentabilă.

Motivele sunt, fără îndoială, avantajele pe care crescătorii le au de la această rasă. Pe lângă preţioasele pielicele, faptul că mielul se sacrifică la câteva zile face ca perioada de lactaţie să fie de 6-7 luni. De asemenea, de o mare căutare şi la un preţ bun se vinde cheagul, căutat de toţi deţinătorii de oi din Moldova.

Ceea ce trebuie remarcat este permanenta colaborare cu Staţiunea Popăuţi. Un lucru este cert: munca de cercetare nu se poate desfăşura în condiţiile în care unitatea de cercetare dispune de tot mai puţin teren şi, în consecinţă, de un efectiv redus de animale. Din această cauză, o parte din munca de cercetare se desfăşoară pe animalele crescătorilor particulari. Cea mai recentă şi spectaculoasă realizare în cadrul acestei colaborări este Karakulul negru de Botoşani certificat în 2010.

Şanse sporite pentru export

Aşa stând lucrurile, membrii asociaţiei caută noi modalităţi de valorificare a produselor. S-a aflat, de pildă, că pielicelele cumpărate de moldoveni, ucraineni sau ruşi se valorifică pe două mari pieţe: Sankt Petersburg şi Helsinki. În capitala Finlandei, de pildă, există o adevărată bursă unde pielicelele româneşti sunt vândute la preţ bun, însă câştigul cel mare îl au intermediarii. Iată de ce dl ing. Nechifor intenţionează, cu sprijinul Ministerului Economiei şi Comerţului şi cel al Agriculturii, să-i aducă pe cumpărători direct la Botoşani începând cu Târgul de Karakul de la începutul lunii mai.

O altă sursă importantă de venituri pentru crescătorii de oi o constituie carnea. Din investigaţii s-a aflat că o bună parte din carnea de ovine vândută în Orientul Apropiat provine din Bulgaria, Ungaria sau Turcia. Animalele erau de fapt de provenienţă românească, li se scoteau crotaliile şi astfel ovinele îşi schimbau ţara de origine.

În consecinţă, inimoşii botoşăneni au avut contacte directe cu comercianţi din Egipt şi Iordania. Rezultatele sunt încurajatoare: în această primăvară vor fi exportate 30 mii de miei la un preţ cu mult peste preţul pieţei interne, iar în perspectivă, ţările din Orientul Apropiat pot deveni o piaţă extrem de rentabilă dacă ţinem cont că anual se pot exporta în această zonă patru până la cinci milioane de ovine.

Şi un alt mod de a valorifica produsele va fi soluţionat tot în colaborare cu Staţiunea Popăuţi. Cum înainte de 1989 aici funcţiona un atelier unde erau confecţionate mantouri de Karakul de culori şi nuanţe deosebit de apreciate de elegantele din Occident, în 2011 s-au lucrat câteva astfel de haine în atelierul repus în funcţiune. Ajunse în Germania, hainele s-au bucurat de o bună primire şi perspectivele sunt, spune dl ing. Nechifor, deosebit de încurajatoare.

Stelian CIOCOIU
REVISTA LUMEA SATULUI NR.  9, 1-15 MAI 2012

Vizualizari: 1176


֩ Comentarii

--> Click aici pentru a adauga un comentariu




© 2005-2011 REVISTA LUMEA SATULUI